I wish

Durere de cap

-O mica intrebare, spun eu.
-Ce? intreaba Roman.
-Cati ani am? Adica ce clasa sunt?
-Pai ai 17, deci a 12-a.
-A. Pai am cam uitat..stii amnezia?
-Da,da.
-Si inca o intrebare.
-Ce?
-De ce toata lumea ma ignora adica ieri, cand am venit doctorii treceau nepasatori pe langa mine si nu mi se pare normal.
-Suntem la cel mai mare spital din tara, deci la ce ai putea sa te astepti? raspunde Roman.
-Cred ca ai dreptate.. Si stii de unde-mi pot lua o alta camasa? A mea e patata cu sange.
-Da,sigur. Vino dupa mine!

Roman m-a condus intr-o camera in care se aflau o multime de mopuri si galeti si o ghiuveta. Cred ca de aici se aproviziona femeia de serviciu.Am luat de acolo o camasa pe care am imbracat-o. Si pe cea murdara am pus-o la masina de spalat.. Cel mai probabil nu v-am spus ca exista si o masina de spalat.. Dar este.
-Mi-e foame, ii spun eu lui Roman.
-Ok, hai sa mergem la cafenea. Iti voi lua un corn cu ciocolata si o cafea. Ce zici de asta?
-Suna bine! spun eu.

Cafeneaua spitalului nu era foarte mare, dar indeajuns de mare incat sa incapa vreo 30 persoane. Poate si 40. La masa adica.
-Aseaza-te la o masa si asteapta-ma, imi zise Roman in timp ce se ducea sa comande.
Apropo..Roman. Da, Roman. Nu cred ca v-am zis pana acum cum arata sau altceva despre el decat ca are mana in ghips.. Ce idoata sunt. Oricum, e destul de inalt si are ochii de culoarea carbunelui. Are niste ochi foarte frumosi si e blond. Si nu, nu imi place de el. Sau poate doar putin.. Ba nu! Il cunosc doar de o zi. De fapt il cunosti de cativa ani,de la scoala. Ok, constinta trebuie sa incetezi, uite,vine.
-Poftiti, domnisoara.
-Multumesc, domnisorule. Si inca o intrebare. Unde sunt parintii tai? Dar unde sunt parintii mei? Parintii mei..nu se poate. Nu pot fi morti. Ochii mi se umplura de lacrimi si tot ce imi doream in momentul acela era sa ii vad.
-Ce ai? Te rog, vorbeste cu mine.
-Roman, unde sunt parintii mei? il intreb eu.
-Habar n-am. Dar tatal meu e medic si o sa-l intreb.
-Ok, deci asta incepe sa aiba din ce in ce mai mult sens. De aceea stai singur intr-un spital, in loc sa mergi acasa si sa te joci pe calculator sau orice fac baietii de varsta ta.. Cand ai doar mana in ghips.
-Da, exact. Dar pe mine ma pasioneaza cititul, doar ca sa stii. Si mai bine ma joc cu Skarlet.
-Ce dragut, un baiat pasionat de citit. Si cine e Skarlet? Stii ce, nici nu e treaba mea. Incep sa fiu enervanta,stiu. Scuze.
-Ba nu, Cadence. Esti o companie foarte placuta. Si Skarlet e cateaua mea.

Mereu mi-au placut cainii. Obisnuiam sa am si eu un caine cand aveam 13 ani. Dar l-am pierdut. Sau nu?

-Max! Max!
Unde-i cainele asta?
Oh, nu.
-Max!!!
Asta a fost, pe departe una dintre cele mai triste zile din viata mea. Cum e sa-ti vezi cainele sub un tir? Ei bine, va zic eu.. E groaznic. Stiu ca nu am mai iesit din casa 5 zile.
Da, amnezia imi da batai mari de cap.. Si o durere de cap.. Da, asta e.

-Buna! Ce mai faci?
Sunt la scoala, cu Zoe.
-Nimic, invat pentru testul la franceza. Cum mai merge cu Kevin?
-Pai, am iesit ieri. Dupa cum stii. Dar, mi s-a parut destul de nesimtit. S-a purtat cam urat cu mine.
-Naspa.. Ce faci dupa scoala?
-Merg cu ..cineva la Boo. spune Zoe
-Cu cine mergi la Boo, Zoe?
-Cu..cu..cu Stella.
Stella. O urasc din tot sufletul pe fata aia. E ingamfata si crede ca toata lumea se invarte in jurul ei. Si Zoe stie foarte bine asta.
-Pot veni si eu ? cuvintele mele m-au surprins si pe mine. Adica eu si Stella? Dar am un plan.
-Sigur. Parca fata i se mai luminase, acum ca stie ca nu sunt suparata pe ea. Dar de fapt sunt.
-La cat ? intreb eu
-5.
-Ok, ne vedem acolo.Trebuie sa plec acum. Am test la franceza.

-Bafta!

-Cadence! Cad..ence! ma striga Roman
Deschid ochii incet si il vad pe Roman deasupra mea. Isi scosese ghipsul.
-Ce s-a intamplat?
-Ai lesinat.
-Am leainat? Stiu doar ca ma durea capul si apoi e ca si cum as fi intrat intr-o lume paralela, afara din spital. A fost foarte ciudat.
-Cel mai probabil a fost un vis, spuse Roman
-Da.
O fi fost un vis dar a fost foarte ciudat.

Si acest capitol e gata. Chiar m-am straduit sa-l fac cat mai lung si interesant, si sper din suflet ca v-a placut. Aceasta carte nu va fi prea lunga deoarece ma gandesc inca de pe-acum intens la final si stiu sigur ca o sa va placa. Si nici cartea a doua nu va fi pentru ca nu ca fi nevoie. Veti vedea la final. Si da, stiu ca vorbesc o groaza despre marele final, dar eu personal de-abia astept. Voi incerca sa lungesc cat de mult pot cartea. Si poate a-ti observat ca postez destul de des si asta pentru ca acum am ceva mai mult timp liber decat am in mod normal, dar sa nu va obisnuiti :)). Multumesc pentru ca a-ti citit. Pe urmatorul capitol :D