I wish

Externarea

Astazi e ziua cea mare, ziua in care voi fi externata. Sunt foarte fericita pentru ca ma voi putea inalni in sfarsit cu prietenii mei si voi putea face restul de lucruri adolescentine.  Si cel mai important o sa-mi schimb camasa asta oribila. Dar avand in vedere ca parintii mei sunt morti, eu va trebui sa stau singura in casa..si sa ma angajez ca sa ma pot intretine singura..Fuck. Singuratate. Imi lasa un mare gol in stomac.

-Cum te simti gandindu-te ca poti pleca acasa? ma intreaba Roman.

-Minunat! Adica ma bucur foarte tare. M-am si plictisit de spitalul asta infect.

-Te inteleg perfect.

-Stii ce ma intristeaza insa? Ca v-a trebui sa stau singura in apartament si ca v-a trebui sa ma angajez. N-ai vrea sa te muti la mine?

-Ce-ar fi sa te muti tu la mine? ma intreaba Roman.

-Paiii, ok. Dar v-a trebui sa ma angajez totusi.. ca sa pun din cheltuieli. Si esti singur ca nu deranjez..adica tatal tau..

-Tatal meu sta pana tarziu la spital si cateodata doarme acolo. In alte cazuri merge la casa cealalta. Incearca sa-mi ofere intimitate.

Intimitate. Bun cuvant.

-Ok. Dar intai sa trecem pe la apartamentul meu sa-mi iau restul de lucruri.

-Bine. spun eu.

Am parasit spitalul si asta m-a bucurat nespus. Sentimentul de moarte ma complesea prea tare. Acum parca e mai bine. Ne-am indreptat spre parcare si Roman s-a urcat intr-un Lamborghini rosu superb. Nu m-am putut abtine sa nu intreb:

-Asta e masina lui taica-tu, nu?

-De fapt, nu. E a mea. Am primit-o la aniversarea de 16 ani .

Huh, familie instarita.

-Unde stai ?

I-am dat adresa si am urcat sus sa imi fac bagajul. I-am spus ca nu-mi va lua mai mult de 20 minute dar cred ca m-am inselat. Un aer rece ma cuprinse de cand am pasit in apartament. Ma simteam ca si cand nu as mai fi pasit acolo de ani buni, dar defapt erau doar zile bune. Ca sa nu-l fac sa astepte, nu am lasat durerea sa ma copleseasca si m-am indreptat spre dulap. Cand atingeam fiecare coltisor din casa, un fior ma cuprindea. Chiar si fiecare haina imi transmitea un sentiment anume. Am incercat sa le ignor si am pus cat mai multe haine geanta a cuprins. Pe noptiera mea se afla o poza cu mine imbratisand o fata. Semana izbitor cu Zoe, fata din vis. Am fugit cu geanta in mana spre usa. Ma simteam ca o intrusa. 

M-am urcat in masina lui Roman si a condus in liniste pana la casa lui, stiu ca a simtit ca ceva e in neregula cu mine. Eu am incercat sa nu dau prea mare importanta pozei. Imi spuneam continuu ca e o halucinatie si ca sunt o persoana slaba, de aceea mi se intampla toate astea. Ceva sau cineva incearca sa profite de perioada prin care trec, facandu-mi rau. Sentimentul este oribil.

Am oprit in fata unei case galbene, mare, din punctul meu de vedere. Eram fericita sa-l am pe Roman alaturi, e un prieten bun de-al meu. Cel putin asa simt. 

Mi-a luat bagajele si le-a bagat in casa. 

-Ce zici sa-ti fac un tur al casei?

-Cum doresti. ii raspund eu

Am urcat la etaj si am mers intr-o camera spatioasa in care se aflau un pat crem si o plasma mare. Eu, personal nu sunt fascinata de televizor, deci e oarecum inutil. Peretii sunt de culoarea marii. In fata patului mai aveam si un dulap maricel in care mi-am pus de indata toate hainele, iar apoi am coborat pentru a manca ceva.

-Si ce zici? ma intreaba Roman.

-In legatura cu ?

-In legatura cu casa! Ce zici? Iti place? 

-Da, e foarte frumos si gestul tau a fost foarte frumos de a ma lasa sa stau cu tine.

-Mutumesc si e specialitatea mea sa ajut domnitele la ananghie imi spuse el fermecator.

Fraza m-a facut sa izbucnesc in ras, a fost prea de tot. Imi place ca pe zi ce trece descopar cat mai multe trasaturi de-ale lui Roman si asta imi place foarte mult. Presimt ca se va lega o prietenie stransa intre noi si asta ma bucura nespus de tare. Si la capitolul suparare, chiar nu inteleg de ce Zoe nu a venit sa ma vada la spital. am crezut ca suntem prietene. Si Zoe din realitate, nu Zoe din vis. As vrea sa ne intalnim. Stati, dar cum arata? A,da,era blonda. Sau era bruneta? Satena? Eh, o recunosc eu. Dar cum avea culoarea ochilor? Erau verzi. Ba nu, caprui. Stiti ce, o recunosc eu .

Deasupra frigiderului se afla un ceas mare care indica ora 16:10 si azi e miercuri,15.04. Ce trece timpul. Sfinte, lumina asta de la frigider este prea luminoasa. (lumina luminoasa, genius). Ma dor ochii.

Stella e o ingamfata, si prin mesajul asta o sa ii pun capat. Si daca va intrebati ce mesaj, ei bine sunt niste secrete pe care le-a impartasit cu mine ieri. Imi pare rau de ea...Sincer, imi pare. Si e tocmai opusul cuvantului ''istet''. Ok pai ea mi-a spus ca l-a inselat pe Adam cu Davis, iar apoi pe Davis cu Mike. Ce fraiera, Davis era chiar de treaba si mi-a mai spus ca posetele de firma sunt cumparate din banii pe care i-a facut lucrand la KFC. Ce josnic, pe bune acuma si din nou nu inteleg cum a putut sa fie asa desteapta incat sa-mi spuna toate lucrurile astea. Maine la scoala va fi haos. 

O,da, aud numai barfe in fiecare coltisor. Si cine e aia? Pare cam destramata si vine spre mine, o sa iasa o cearta de zile mari.

-Tu esti intreaga la cap? Nu ma asteptam sa fii asa proasta incat sa trimiti toate minciunile pe care ti le-am vandut ieri. Esti patetica. imi spune Stella.

-Minciuni? Parca eram prietene. Am priceput, de-aia n-ai nicio prietena pentru ca minti de crapa apele!

Asta cred ca a ranit-o. Lumea a inceput sa se adune in jurul nostru. Ma simteam bine, de ce sa mint? Ma simteam vie. Mike si Davis au venit la ea sa-i ceara socoteala, dar ea nega totul. Saracuta, sigur va pierde tronul. Si cu putin noroc, eu voi fi cea care-l va ocupa.

Mda, am lesinat din nou, dar de aceasta data Roman nu s-a mai obosit sa ma strige, cred ca s-a obisnuit cu asta, dar pe mine ma cam sperie. Si e si de cacat. Poate e ceva poveste care se da in capul meu. Sper ca nu e ceva grav. Eu ma simt ok in schimb.

Sper ca v-a placut acest capitol m-am chinuit mult sa-l postez, adica sa-l scriu. E destul de obositor sa postez 3 capitole pe zi, adica 4 daca il punem si pe cel de la Michelle Campbell. O sa incerc sa mai scurtez notele de final, pentru ca oricum nimanui nu-i pasa. -lacrima-. Ne revedem curand!