I wish

Carrie; Ajungerea la orfelinat

Aceasta femeie numita Carrie e de fapt o fetita, cea care m-a luat pe sus cu aripile ei false. Se pare ca tehnologia a ajuns departe in zilele noastre. Momentan ma aflu intr-un hol. Gresie ieftina alba si pereti galbeni. Arata foarte ciudat aici si miroase a spital. De asemenea, se mai afla si o canapea aici. In caz ca va intrebati, sunt intr-un orfelinat. Spun ca aici mi-e locul si probabil au dreptate avand in vedere ca nu am inca 18 ani. Nu sunt suparata, dar nici fericita stand aici fara prieteni. Astept sa imi dea o camera in acest orfelinat. Macam acum nu mai stau pe capul lui Roman, se poaet intalni cu cine vrea el, stiind ca nu voi mai fi prin preajma. Dar oricum, ce-mi pasa mie? Nu e ca si cum sunt nebuna dupa el sau ceva asemanator..

-Buna Cadence, asta e cheia de la camera ta pe care o vom imparti, nu e super? intreaba Carrie entuziasmata.

-Oh, da. O adevarata placere sa stau aici fara prieteni, fara suparare, si sa mor de plictiseala. Plus de asta, de ce m-ai luat pe sus cu niste aripi false?

-Sunt putin mai..ciudata. Am primit niste aripi noi..ok, de fapt iubitul meu mi le-a cumparat de Halloween. Le aveam la mine si m-am gandit ca ar fi de folos. Sti tu, erai aproape de..a muri.

-Done.. Nu ma gandeam ca niste aripi din plastic ar putea merge, spun eu ironica.

-Dar nu sunt din plastic, scumpo. Se zice ca au fost ale unui inger.

Ok, pai fata asta e super ciudata si gandul ca-mi va fi colega de camera ma face sa ma simt ciudat. Cu siguranta e si nebun, nu doar ciudata.

-Si vrei sa mergem in camera? Poate sa-ti despachetezi lucrurile?

-Ce ai vrea sa despachetez cand m-ai luat pe sus in mijlocul unei intalniri?!

-Erai la o intalnire? Bine, hai sa te ducem inapoi.Plus ca pampalaul ala parea ca se distreaza de minune cu tipa aia, pun pariu ca nici nu ti-a observat lipsa.

Stati umpic, eram la o intalnire?! Ce tocmai am zis? Fir-ar. Dar poate chiar eram la o intalnire..? Pe cine incerc sa pacalesc, Carrie are dreptate.

-Tu glumesti cumva? Chiar asa tare vrei sa ma fac de ras in fata lui? Nu ma intorc acolo chiar daca-mi doresc sa imi iau lucrurile.

-Daca nu vrei s-o faci tu e ok, pot sa trimit pe cineva sa-i sparga casa daca doresti.

-Imi pare rau, dar tu chiar esti tacanita.

-Daca nici asa nu vrei, se pare ca va trebui sa-ti imprumut din hainele mele. Ne vom distra pe cinste!

Si ea chiar nu glumea, adica nebuna asta chiar vroia sa-mi imprumute haine. Dar din pacate nu cred ca va fi ceva care sa-mi placa.

*

-Oh, ce rochia draguta!

-O poti lua daca vrei. Adica pentru ce sunt prietenele?

Poate ea chiar avea dreptate. poate am judecat-o gresit in tot timpul asta, cred ca ea doar incerca sa ma ajute. Si nu e vina ei ca m-a luat de langa Roman, orfelinatul i-a spus asta. Adica nu cladirea propriu-zisa, ok v-ati prins voi.

-Uite, am sa-ti zic ceva. De cand am inceput sa vorbim si mi-ai zis toate chestiile alea, eu te-am considerat o nebuna si o ciudata. Cred ca multa lume iti zice asta..ok, uita c-am zis asta. Ma bucur ca am sansa sa te cunosc pentru ca eu te consider o persoana cu o viata foarte..in miscare. Ei bine, nu stiu cuvantul si nu ma asteptam ca tu sa nu-mi spui nimic inapoi, ma gandesc ca ai observat ca m-am purtat foarte urat cu tine si imi cer scuze, nu meriti asta, spun eu cu un glas infundat, dar nu fiindca imi venea sa plang ci pentru ca imi parea sincer rau. Si acum ai face bine sa imi multumesti pentru scuze pentru ca au fost cele mai frumoase cuvinte pe care i le-am zis cuiva vreodata.

-Iti multumesc pentru asta, Cadence. Si pentru mine sunt cele mai frumoase cuvinte pe care mi le-a zis cineva vreodata. Sa sti ca multa lume ma crede ciudata, dar eu iau ca pe un compliment, e bine sa fi diferit. E ca si cum ai manca zile la rand aceeasi mancare si la un moment dat te saturi de ea si-ti zici tie insuti: Hei, de ce nu fac o schimbare? Si incerci ceva diferit si parca radiezi de bucurie. Cam asa este si cu aceasta societate si acesti oameni care traiesc in ea si toti incearca sa se copieze unii pe alti, fiind ''la moda''. Totul e trecator, dar ceea ce mereu ii va tine pe oameni aproape este firea, personalitatea ta. Ma bucur ca crezi asta despre mine si ca ti-ai schimbat parerea si ca vrei sa fim prietene sau ceva de genul, dar iti dau un sfat nu te atasa de persoane prea repede pana ce nu le cunosti indeajuns de bine fiindca s-ar putea sa-ti para rau pe urma. Si nu ma refer la mine..nu neaparat.

Carrie nu parea asa o persoana inteleapta, poate doar bleaga. Si ma bucur ca si ea mi-a zis ce gandeste, dar nu inteleg de ce mi-a spus ce mi-a spus la final. Asta ma face sa ma gandesc la ea i la cum ar trebui sa am grija ce fel de joc joc. (what kind of game I play) > romana asta are atat de putine cuvinte..

Roman point of view

-Si acum unde a plecat? Incep sa-mi fac griji Ria, pe bune.

-Hei, nu te ingrijora vom face cumva sa o aducem inapoi.

-A fost luata de un inger, sigur ii vor zice ceva despre noi, spun eu ingrijorat.

-Tipa aceea nu era inger, dar daca vrei voi mai face cautari, doar sa ne asiguram. Oricum, va fi bine.

-Sper.

Mda, am postat. Multumesc pentru toate comentariile pozitive si fiindca imi sunteti alaturi. In acest capitol am dezvaluit si o mica particica despre final. Hehe. Si ce parere aveti despre Carrie? Mie-mi place..Am planuri marete pentru ele doua. Ne revedem curand la un nou capitol. Stiu ca acesta nu a fost prea interesant sau incitant, foarte multa vorbarie, dar sper ca nu v-ati suparat sau plictisit sau ambele. Am incercat sa va fac cunostinta cu Carrie.