I wish

Moarte

Imi iau pe mine o pereche de blugi albastri si un tricou gri. Am decis sa nu ma imbrac prea elegant pentru ca la urma urmei mergem doar intr-un parc. Parul mi-l prind intr-o coada de cal si imi iau niste tenisi. 

Am coborat la parter si Roman era imbracat exact ca mine-vreau sa zic ca era in blugi si tricou. Mi-a spus ca-i place buza mea, eu am spus acelasi lucru despre bluza lui neagra. 

De data aceasta, nu am mai mers cu masina lui Roman. In fata casei sale ne asteptau Ria si Smith. Ma bucurau ca mai vedeam orasul aproape am uitat drumul de cand numai cu masina merg.

Acea seara era una calduroasa de vara, mirosul acela specific de zapuseala imi invada caile respiratorii. Era foarte placut. Soarele era spre asfintit,ceea ce indica ca era aproximastiv ora 19.  Ne indreptam cu pasi repezi spre parcul de distractii.

Am intrat in parcul plin de oameni. Era foarte multa galagie si Sweather Weather rula in boxe. Nu se auzea prea bine, dar mie imi place tare mult aceasta melodie, deci am recunoscut-o repede. Prima data ne-am dat pe trenuletul groazei, dar a fost destul de infricosator. Eu am stat impreuna cu Roman care m-a curpins cu bratul sau cand am inceput sa tremur fiindca aparuse in fata noastra dracula. Adica a fost prea direct, dar gestul sau mi-a placut :P.  Dupa, am mers sa ne cumparam vata pe bat si popcorn, care au fost delicioase. 

-Deci, mai vrei sa vi la concertul meu, nu? ma intreaba Ria.

-Da, clar. Cand e?

-Vinerea viitoare. Am bilete in primul rand!

-Voi fi acolo, spun eu zambind.

Ma simteam urmarita, dar nu se simtea chiar atat de rau. Vedeam franturi dintr-o fata care disparea cat ai clipi. Tot ce stiu e ca era blonda.

Apoi ne-am indreptat spre roata aceea mare care se roteste si e super sus si poti vedea tot orasul. Eu am venit cu ideea sa ne dam fiindca mi s-a parut foarte dragut. Nimeni nu a vrut sa se dea fiindca le era prea frica. Eu aveam o fata gen are you kidding me? Asa ca m-am dus singura.

Ajunsesem in sfarsit sus de tot si un vant ma tot lovea in fata. Imi placea acolo sus, de mult n-am mai vazut orasul in toate frumusetea lui. Niciodata adica. Eram singura pe roata fiindca se facuse cam tarziu si stateam de mai bine de 10 minute acolo sus.

-Roman! Ria! Ce s-a intamplat? strigam eu la ei, dar din pacate nu ma auzeau. Asa ca m-am apasat in fata si am simtit cum ma desprind de pe scaun si cad in cap, dar fata aceea m-a prins si o pereche de aripi i-au aparut din spate, purtandu-ma gratios pe deasupra orasului. Ma simteam foarte bine si calma chiar daca ar fi trebuit sa fiu super derutata si gandindu-ma ca e un vis. 

Era mai real ca extensiile mele.

-Auzi, de ce ma porti pe deasupra orasului, oricand putand sa-mi dai drumul?

-Te duc cat mai departe de Roman, spune fata.

-De ce ai face asta? Lasa-ma jos!

-Imi pare rau, dar te voi duce unde ti-e locul.

Capitolul asta a fost cam cel mai scurt capitol al meu de pana acum :))) Nu am vrut sa-l fac asa scurt, dar nici nu mai am idei foarte multe. Stiu ca e logic sa postezi mai multe capitole in vacanta, dar eu fix atunci imi e super lene. Deci e foarte probabil sa nu postez zilnic. Scuze.