Mergem următoare zi la medic, să vedem ce și cum. Ne arată pe ecografie un punct. Acela e copilul. Și încă un punct. Celălalt copil. Doi copii.
A fost o sarcină destul de grea.. Eram eu și încă doi într-un corp de 1,65.
După 9 luni în care am fost mai bolnavă decât mama mare, am ajuns într-un final la termen și am născut, doi băieți, Andy și Alex. Unul brunet, cu ochi căprui, iar celălalt blonduț, cu ochi albaștri.
Era frumos să fi născut natural, mai ales după 23 de ore de chin, dar nu am reușit. La 8 centimetrii dilatarea s-a oprit, așa că am ajuns de urgență în sala de operații, la cezariană.
Anestezie locală, vezi tot, simți tot, doar că nu doare. Ce ciudat e să simți cu cineva îți întoarce organele și mațele, când are o ușoară urmă de plictiseală pe față, care în loc să-ți ofere liniște și siguranță că totul va fi bine, adoptă o atitudine de „eu le știu pe toate, am mai făcut chestia asta de 13863 de ori, de ce să mai fiu atent, ce se poate întâmpla?! ".
Aparent, toate bune și frumoase. Până după ce trec 3 zile și eu mă umflu ca un balon ca de la perfuzii, pentru că neavând vânturi, nu primesc mâncare, doar o spălătură de ceai și perfuzii. Merg la ecograf și surpriză, se vede ceva. Din nou, de urgență la altă operație, acum făcută de alt medic. După ce mă trezesc, cu scuzele de rigoare, îmi spune că a rămas o bucățică de tifon.
-Da? O bucățică, spuneți. Păi să văd și eu bucățica aia, cât de bucățică e.
-Să vedeți.. S-a aruncat după ce a fost scoasă, așa e procedura.
-OK.. Să văd actele, atunci. Fișa medicală, ceva, orice.
-Doar când plecați acasă și vă dăm ieșirea se poate..
-Da? Ok. Atunci aștept să văd.
Au trecut aproape 2 săptămâni, plec și eu într-un final acasă. Ma uit pe ieșire și alta surpriză, nimic menționat în ieșire. Sun rapid la spital, ma prezint și cer direcționarea apelului pe secția de nașteri prin cezariană.
-Alo? Bună ziua, cu ce vă pot ajuta, vă rog?
-Mă rogi.. Roagă-te pentru voi, doamnă. Medici, asistente și spital. Păi da așa faceți? Ce-am vorbit noi pe secție, că voi citi în ieșire ce s-a întâmplat de am ajuns la a doua operație? Știți ce am citit? Un căcat. Asta am citit.
-Doamnă, vă rog să vorbiți frumos, altfel vă închid. Și să știți că apelul este înregistrat, vă pot da și în judecată.
-Da? Verificați fișa vă rog, Ana mă numesc, am născut gemeni și am mai intrat într-o operație, că ați uitat voi o bucățică de tifon în mine, dragă doamnă. Haideți să ne judecăm, atunci. Și între timp, poate găsiți ceva cursuri și îndrumare pentru reorientare profesională.
-Doamnă, aștept..
Și am închis. Să ne judecăm atunci.
CITEȘTI
Ana
RomanceCred că Ana e cel mai pur nume, un nume care te duce cu gândul la simplitate. Dar.. Cum am ajuns aici? E un drum lung.