Ana

Capitolul 6

       E 5 dimineața. Mă trezesc, îmi fac o cafea și îmi aprind o țigară. Azi trebuie să ies la cafea cu Cristian. Merg să fac un duș și încep să mă pregătesc. Îmi ondulez părul și îmi iau o rochie neagră, scurtă, fără decolteu, dar cu spatele dezvelit, și o pereche de ghete. După 2 ore, sunt gata, și mă așez cu a treia sau a patra cafea la încă o țigară. Iau telefonul și îl sun.

       - Alo? Sunt eu, Ana. Ne vedem în jumătate de ore la cafeneaua din centru.

      - Alo? Da.. Da, ne vedem. Care cafenea?

      - Aia unde au și prăjituri. Mi-e poftă de o prăjitură.

      - Bine. Ne vedem acolo.
      
       Ajung prima, așa că îmi permit să comand pentru amândoi.

     - Bună! O cafea simplă și o ciocolată caldă, cu bezele, te rog. Ah, și două prăjituri cu ciocolată.. Nu știu de care, dar să fie cu multă ciocolată!

     - Sigur. Le aduc imediat.

      La 10 minute după ce ajunge comanda, îl văd și pe el că intră în cafenea.

     - Am comandat eu pentru amândoi, hai să vorbim repede ce voiai.

     - Bună, Ana. Mulțumesc! Te grăbești?

     - Da, puțin.
     
       Mă gândeam că am două variante. Prima, îl ascult, poate vrea să ne împacăm, eu accept și trăim fericiți până la adânci bătrâneți. A doua, vorbim repede și după ce ieșim de aici, uităm unul de celălalt.

     - Știi Ana.. Eu încă simt ceva pentru tine... Te iubesc! Am încercat să îmi văd de viață, dar nu pot.. Fără tine, nu pot.

     - Cristian...

      În mine se dădea al treilea război mondial. Ana cu Anne. Voiam să îl cred, să îl iau în brațe și să îi spun cât de mult mi-a lipsit, că și eu îl iubesc și aș vrea să ne împacăm, să fim împreună și să fim fericiți. Dar mai era și Anne.. Și era mai puternică decât Ana, care în ultimii 2 ani a fost închisă într-o celulă, sedată și ținută prizonieră ca într-un senatoriu.

      Au trecut doi ani de atunci, ne-am împăcat după ce am mai ieșit de câteva ori și ne-am rezolvat problemele.

      Merg într-o dimineață la serviciu și trec pe lângă un restaurant, din care iese un miros puternic de mâncare, prăjit, prăjituri. Un miros care mă lovește în plin și mă face să vomit. Nu.. Nu se poate.

       Toată ziua stau și mă gândesc dacă se poate sau nu, dacă o fi fost vre-un prezervativ spart, dacă am uitat la o beție să ne protejăm. Trece foarte greu ziua, parcă nu se mai termină. Fix azi a dat Dracu cu ceasul de perete și a oprit timpul.. Din toate zile, fix azi. După câteva ore, care par zile, ies și intru la farmacie să cumpăr un test de sarcină. Mai bine 4, să fiu sigură. Ajung acasă și le fac pe toate. Pozitive. Toate.

      Ies din baie și îi spun lui Cristian că vom fi părinți. Se bucură, așa că mă liniștesc și eu.