Ana

Anne

Atunci am înțeles că nu există dragoste adevărată. Că tu, ca femeie, ești doar un trofeu pentru bărbați. Și că oricât de bine ai juca mâna pe care o ai, tot nu vei reuși să câștigi jocul contra unui bărbat, decât devenind una de-a lor.

Așa că am hotărât să mă schimb. De azi, Ana nu mai există. Ana a murit când i-a fost zdrobită inima și sufletul călcat în picioare. De azi, sunt Anne, o curvă cu principii, un bărbat cum nu sunt mulți dintre cei care au ceva atârnând între picioare. De azi, voi răzbuna toate fetele care au suferit ca Ana. Și le voi răzbuna cu vârf și îndesat.

Am mers la un coafor, să-mi schimb coafura.

-Până la umeri și negru, ca abanosul, vă rog. Ba nu, decolorat până spre rădăcini, iar apoi îl facem turcoaz.

Și ultima variantă a rămas.

Am început să ascult muzică rap, simțeam că mă regăsesc în versuri, că parcă și cântăreții au trecut exact prin ce am trecut eu.

Flirtam cu oricine mi se părea interesant și răspundeam oricui flirta cu mine. Acceptam și sa ieșim în oraș, cu o singură conditie: să fie singur. Ieșeam oriunde, la film, la suc, în club, pub, parc, nu conta. Totul, până la pretenții, când refuzam finuț, cu ochi de cățeluș, scuzându-mă în diferite feluri și amânând inevitabilul: unul se îndrăgostea, dar nu Anne. Ea nu, nu voia să mai simtă iubirea. Iubirea a devenit un subiect tabu. Nici în pat nu ajungeam, îmi era scârbă de ei. Îi vedeam pe toți la fel, niște nenorociți.

Au început să mă contacteze diferite fete, fie îmi ziceau de foști iubiți, fie de prietenele lor care au fost în exact aceeași situație, trădate de un dobitoc care uita să își țină fermoarul pantalonilor închis.

Și așa, am rupt multe inimi. Și sunt mândră. Am jucat cot la cot cu bărbații jocul ăsta morbid al lor, i-am zăpăcit pe toți care se puteau zăpăci, dintre cei care îmi era indicați, lăsându-i la final cu buza umflată în cel mai urât mod posibil: le dădeam voie să afle unul de celălalt, tocmai când eram pe punctul de face sex pentru prima dată. Vorbeam cu o seară înainte cu doi, trei "iubiți", zicandu-le că mâine am treabă până pe la 3, 4 și că după aș vrea să ne întâlnim, căci le pregătisem o surpriză, dar să mă sune, ca nu cumva să uit. Apoi mă întâlneam cu nefericitul care urma să fie lăsat baltă cu exact o oră înainte. Când îmi suna telefonul, tot timpul răspundeam la fel. Ce mă mai prăpădeam de râs, mai ales când împușcam doi iepuri dintr-o lovitură.

-Alo? Nu pot vorbi acum, dragule, sunt cu o amică. Te sun eu mai târziu.

-Ce dragule? Ce amică? Sunt iubitul ei!

-Cine a fost ăla? Era un bărbat, nu o amică, cum îi spui tu.

-Oh.. Serios? Atunci sunt cu un bărbat, nu cu o amică.

Se închidea apelul, umrat de zeci de mesajs jignitoare, și pe urma sute cum că mă iubește, că i-am frânt inima și că mă vrea înapoi.

-Cine te-a sunat de l-ai luat cu dragă? Cine era ăla?

-Ah.. Un fost iubit.

-Fost iubit.. Și încă îl alinți și îi permiți să te ia la rost ?! Ba îl mai și minți, că ești cu o amică.. Eu nu înțeleg.. Ceva nu se leagă.. Simt că mă minți.

-Da, acum e un fost iubit. De mă întrebai înainte să mă sune, era un actual iubit. Vezi că nu te mint?

Izbucneam în râs când mă uitam la ei, cum rămâneau ca niște câini plouați, nedumeriți. Tuturor le trimiteam exact același mesaj: " Mi-a părut bine. Poate în alte circumstanțe ne-am fi înțeles, păcat că ai ales să dai de pământ cu... numele fetei care mă contacta... . În viitor, scoateți-vă voi capul ăla cu care gândiți numai la pișoar, duș, labă sau lângă cea cu care aveți o relație. Nu o mai plimbați prin alte rochii. Cu drag, Anne. "