Aparențele înșeală... așa că ai grijă!

Capitolul 2

*Scuzeeee :( dar chiar nu am avut timp sa postez continuarea saptamana asta. Știți voi teze, teste, scoală etc...*

[Vlad Pov]

Am vazut-o indepartandu-se de mine dupa acel NU foarte clar care m-a lasat fara cuvinte de-a dreptul. Nu stiam ce am facut, ce a deranjat-o sau ce trebuia sa fac. Sa o opresc sau sa o las sa plece? Pierdut printre ganduri abia am sesizat ca ea se indeparteaza, am incercat sa o strig dar pur si simplu cuvintele nu voiau sa iasa. Intr-un sfarsit am reusit sa scot pe gura cea mai stupida intrebare.

-De ce nu? odata cu aceasta intrebare se intoarce si privirea lui Amy catre mine.

-Cum poti sa ma intrebi de ce nu? imi spune venind amenintator spre mine dar privirea ei ce vrea sa ma sperie, duce la aparitia unui zambet pe fata mea. Asta iritand-o vizibil pe Amy.

-Pai spune-mi ce ti-am facut de te-am suparat asa de tare.

-Nu ai facut nimic. Asta e problema. Stiu ca tu poate o iubesti pe Adina si nu cred ca ar fi corect ca eu sa ma bag.

-Crede-ma ca nici eu nu stiu ce sa fac. Adica nu stiu daca o mai iubesc pe Adina dar nu stiu nici ce simt pentru tine si nu vreau sa iti dau sperante si apoi sa ti le spulber. 

-Ok... Inteleg.... Atunci cand o sa iti dai seama ce simti sa ma anunti si pe mine.

Dezamagirea de pe chipul lui Amy se putea citi de la 1 km dar nu puteam face nimic in legatura cu asta. Trebuia sa ma gandesc bine la ce am de gand sa fac si daca merita sa o las pe Adina pentru Amy.

[Amy Pov]

Nu mai stiam ce sa ii zic. L-am vazut tacut si pe ganduri asa ca am dat sa plec pentru ca simteam ca nu mai pot rezista mult pana sa vada ca ochii nu imi sunt rosii din cauza vantului. 

-Scuze... am spus eu mai mult soptit. Dar trebuie sa plec. Cum am spus sa ma anunti cand te-ai gandit.

-Bine.. Am sa te anunt, mai vorbim. Pa pa 

-Ok, pa pa.

Am intrat in casa trantind usa de la camera mea si mi-am scos mp3-ul ca sa ascult putina muzica dar nici macar asta nu a reusit sa ma calmeze. Deodata telefonul incepe sa sune iar pe ecran apare numarul lui Mike.

*

-Da? 

-Heii. Ce faci? Nu poti sa iesi putin sa ne vedem? Trebuie sa vorbim ceva serios.

-Pai abia ce am intrat in casa. Nu poate sa mai astepte?

-Nu prea, dar daca nu poti vorbim alta data.

-Hai ca ies dar nu pot sta mult.

-Bine. Pa pa

*

-Mamaaa... Trebuie sa ies putin, nu stau mult.

-Dar abia ai venit.

-Stiu dar am putina treaba. Promit ca nu dureaza mult.

In drum spre locul in care trebuia sa ma intalnesc cu Mike tot felul de ganduri imi treceau prin minte cum ar fi ca ar vrea sa ne despartim sau daca nu ar face-o i-as pune eu capat, cu toate ca nu am nicio certitudine ca Vlad simte ceva pentru mine. Nu imi pasa. Ma minteam singura ca il iubesc pe Mike. Si asta ar trebui sa afle si el....