Aparențele înșeală... așa că ai grijă!

Capitolul 4

Imi doream sa nu il mai vad, chiar daca imi era dor sa vorbesc cu el pentru ca deja trecusera 2 saptamani, 2 saptamani in care nici macar o privire nu mi-a aruncat pe holuri si asta durea cel mai tare. Credeam ca daca am sa il tratez cu indiferenta poate macar un "buna" imi va zice, dar ma inselasem. Il vedeam din ce in ce mai apropiat de Adina si asta ma durea, chiar daca am spus ca voi trece peste nu am facut-o, si chiar nu imi dau seama de ce. De ce imi faceam rau singura crezand ca inca e o sansa ca el sa nu fi ras de mine ? Poate ma facea pe moment sa ma simt mai bine cine stie. Poate doar pentru a nu imi rani orgoliul. Poate pentru a ma minti singura ca el ar putea sa isi lase iubita pentru mine. Erau prea multi de poate si nicio varianta sigura asta pana cand am sa il infrunt,dar nu simteam ca sunt pregatita sa primesc un raspuns ca si cele la care m-am gandit. Pur si simplu nu puteam. Stateam intinsa in pat si priveam tavanul iar toate aceste ganduri treceau prin mintea mea de mii de ori, chiar nu mai stiam de ce le analizam atat de detaliat. Oricum nu aveam de unde sa stiu ceea ce simte el fara sa il intreb. Dar de ce sa o fac? De unde sa stiu ca ceea ce va zice va fi adevarat? De unde sa stiu ca nu radea de mine iar? Stiam ca daca nu am sa il intreb nu am sa aflu daca cele auzite au fost adevarate. Soneria telefonului m-a trezit din starea mea de visare si m-a readus la realitate. Chiar nu ma gandeam ca va mai da vreun semn dar totusi numele si numarul lui au aparut pe micul ecran al telefonului meu. 

-Da? am raspuns nesigura.

-Hei ce faci? Nu am mai vorbit de ceva vreme.

-Pai bine, stii tu nu vreau sa fiu in plus. Daca vrei sa imi spui ceva poti si tu sa zici "buna".

-Stiu asta dar nu stiam ce sa iti spun si nici acum nu prea stiu.

-Totusi ai avut un motiv sa ma suni. Spune-mi care e acela iar apoi mai vedem.

-Pur si simplu voiam sa vad ce faci si daca esti ok

-Da... sunt bine.. cred. Ei bine nu cred ca ai sunat ca sa ma intrebi cum imi merge. Nu ti-ai dat seama inca de sentimentele pe care le ai fata de mine sau Adina?

-Ba da. Dar cu toate ca inca nu stiu ce simt pentru tine imi dau seama ca nu e atat de puternic pe cat e ceea ce simt pentru Adina. Pe ea o iubesc si abia acum dupa ce era sa o pierd am realizat asta. Chiar imi pare rau. Nu as vrea sa iti dau sperante fara a sti sigur ca nu mai am sentimente pentru ea.

Nu stiam ce sa fac, ce sa-i raspund sau ce sa gandesc in acel moment. Parca timpul s-ar fi oprit pentru mine ca sa ma gandesc la ce sa ii raspund. Dar nu se oprise. Vlad inca astepta ca eu sa spun ceva dar pur si simplu nu puteam spune nimic. Am inganat un "ok" si apoi am inchis. Chiar daca pe moment mi s-a parut ca msa tratat cu foarte multa indiferenta, mai apoi m-am gandit ca altfel nu imi putea spune mai frumos iar daca nu imi spunea era si mai rau.

(Vlad pov)

Am ramas cu telefonul la ureche si ma gandeam ca am fost poate prea direct, dar trebuia sa ii spun. Mai ales ca trecusera 2 saptamani in care am incercat sa decid ce vreau. Si cred ca am facut alegerea corecta. Nu, sigur am facut alegerea corecta. Dar totusi de ce ma simteam prost? Dupa cateva minute, poate ore cine stie, telefonul meu a inceput sa sune iar eu am sesizat ca inca il tineam la ureche. Am raspuns fara a vedea cine ma suna.

-Da? 

-Hei. Scuze daca te deranjez dar m-am gandit sa iti spun si eu ceva nu doar "ok" asta daca desigur vrei sa ma asculti.

-Ahm..da sigur, a fost destul de ciudat acel "ok".