Aparențele înșeală... așa că ai grijă!

Capitolul 3

-Am ajuns in camera mea cu un oarecare zambet pe buze cu toate ca stiam ca s-a terminat prea repede nu imi parea rau. Nu aveam de ce chiar nu merita. Si cum ziua nu se putea incheia mai bine am primit un telefon de la o prietena buna de-a mea.

-Amyyyy :* ce faci?

-Pai bine... pe aici abia ce m-am despartit de Mike... Adica el s-a despartit de mine.

-Pe bune? Uau nu credeam ca se va intampla asta. Dar ma bucur ca nu esti suparata.

-Chiar nu m-a afectat deloc.

-Sper sa nu te afecteze nici ce am sa iti zic eu. Cu toate ca mi s-a spus sa nu iti zic nimic cred ca e mai bine sa stii asta.

-Ce s-a intamplat?

-Pai stii... Vlad nu cred ca te place.. Adica am inteles ca vrea doar sa rada de tine si toata clasa lui stie ce vorbesti cu el si el vrea doar sa vada ce zici.

-Deci nu cred.. M-ai lasat fara cuvinte. Cat de nesimtit e. Chiar nu stiu ce sa mai zic.

-Uite stiu ca esti suparata poate mai suparata de asta decat pentru despartire.

-Sa stii ca asa e. Chiar nu ma asteptam la el dar acum vad si eu cum e el.

-Bine hai ca te las.Poate vrei sa te gandesti la ceea ce ti-am zis.

-Da... Vorbuim putin mai tarziu. Pa pa.

-Mai Amy nu fi suparata nu are de ce sa te afecteze asta. Te pup, pa pa.

Si cum ziua asta nu putea sa se incheie mai frumos dupa ce am vorbit cu Gabriela mi-am dat seama ca nu mai merita sa "pun botu" la vorbele unuia mai ales daca el mai are si prietena. Nu am sa ii mai spun nimic pentru ca acum mi-am dat seama de ce evita atata subiectul pentru ca doar ma luat la misto. O parte din mine voia sa nu creada asta dar totusi stiam ca el doar voia sa rada de mine si de cat de credula sunt cu toate ca ma durea trebuia sa ii arat ca nu simt nimic si ca am trecut peste pentru ca nu voiam sa ii dau satisfactie....

*scuze ca e asa de scurta dar nu prea am avut inspiratie azi*