Rain of Stars - ChanMin✅

•Mulțumesc...•

:Blondul era singur pe stradă,la ora 2 dimineața. Obișnuia să meargă atât de târziu,doar când era neliniștit. Dar de data asta,a ieșit pentru că nu avea somn...nu putea dormi nici-cum.
;Intră în parc,și se așeză pe bancă,uitându-se la stele. Băiatul auzi râsete și se uită în jur. Îl zări pe Seungmin, și încă doi băieți. Chan a rămas surprins. Ce căuta un băiat,atât de mic ca și el,în parc la aproape 3 dimineața?

☆●☆

:Se făcu ora 3 fix,iar Seungmin plecă acasă. Felix era chiar de treabă. A râs mult alături de el și de Han în această seară. Castaniul a fost adăugat în grupul de WhatsApp al lui Felix, o dată cu Han și Jeongin. Acum putea spune că face parte dintr-un grup popular al școlii. Întradevar,cel cu părul portocaliu,era popular în liceu. Așa că acum nu se mai putea plânge că este bătaia de joc a tuturor,pentru că acum putea sta cu cei populari.
;Avea un zâmbet până la urechi. Băiatul și-a dat seama că era urmărit,iar primul lucru pe care a vrut să-l facă,era să traverseze strada neregulamentar,dar deși era foarte târziu,pe stradă circulau o mulțime de mașini,așa că nu riscă și doar mări pasul.

☆●☆

:Chan îl văzu pe Seungmin,de pe partea cealaltă. În spatele său văzu un om,cu glugă pe cap,îmbrăcat tot în negru,și în buzunar se vedea clar că era ascuns ceva. Asta nu părea a fi prea bine,pentru Seungmin,așa că se ținea după ei. Castaniul părea speriat,deci Chan și-a dat seamă ca micuțul știa că nu e în siguranță și îl văzu cum mărește pasul. Trebuia să acționeze cât mai rapid,dar nu știa ce să facă.

☆●☆

–– Puștiule!

:Se auzi din spatele său,și se opri. Își întoarse privirea spre bărbat.
Acum castaniul era și mai panicat
nu știa dacă ar trebui să fugă acum,sau dacă să rămână.
;Se mai gândi puțin,și a decis să rămână pentru al asculta pe bărbat. Se gândea că dacă făcea o mișcare bruscă,bărbatul ar fi scos ce ținea ascuns în buzunar,și acolo și-ar fi găsit sfârșitul. S-a mai gândit,că dacă ar fi fugit,ar fi dat impresia că e speriat,chiar dacă era cu adevărat foarte speriat iar bărbatul ar fi putut fi mult mai rapid și l-ar fi prins la colț. Așa că cea mai bună opțiune era să rămână.

–– Așa...ce cauți pe stradă la ora asta? Știi că poate fi foarte periculos?
A spus bărbatul,punând accent pe ultimul cuvânt,apoi a scos din buzunar,un cuțit.

;Seungmin a realizat ce i se putea întâmpla,așa că o luă la fugă,cât îl țineau picioarele,mai era mult până acasă. Nu ar fi ajuns,pentru că nu e foarte bun la sport,ceea ce acum regreta,pentru că niciodată nu a pus nici măcar puțin interes. Și-a dat seama că acum,chiar i-ar fi prins foarte bine,orele de sport la care nu se ducea mai niciodată.
;Bărbatul era dea dreptul rapid,era foarte aproape de el.

☆●☆

:Bang Chan a început să alerge o dată cu cei doi. Știa că micuțul acum era într-un mare bucluc,și trebuia să-l ajute.
;Ia ajuns. Se opriseră la colț. Bărbatul la prins. Avea cuțitul de asupra celui mai mic. Chan a reacționat rapid. La dărâmat pe bărbat cu ceva din metal,apoi s-au ascuns,până a plecat bărbatul. Castaniul la strâns pe Chan în brațe,plângând. Chiar credea că se va întâmpla ceva oribil.  
;Când s-au simțit amândoi în siguranță,au ieșit din ascunzătoare și au pornit spre casa lui Seungmin.

Chan –– Niciodată,să nu mai fii pe stradă,la ora 3 dimineața. Niciodată.

:Micuțul nu a mai spus nimic,doar ia sărit în brațe celui mai mare.

Seungmin –– Mulțumesc...

;Doar atât mai putea spune după cele întâmplate. Și nici Chan nu voia nimic mai mult. Îmbrățișarea era cel mai frumos "Mulțumesc " din partea castaniului.

Chan –– Trebuie să plec-

Seungmin –– Rămâi la mine..

Chan –– Este târziu. Casa mea e la câteva străzi distanță. Iar părinții tăi ce vor spune?

Seungmin –– Păi am un tutore. Este plecat o săptămână întreagă. Și vorba ta,este târziu. Poți păți ceva. Hai intră.
Îl împinse de la spate. Chan nu mai putea spune nimic,așa că rămase peste noapte.