Rain of Stars - ChanMin✅

•S-a făcut...•

:Han și Lee Know dormeau îmbrățișați. Erau foarte drăguți. Minho se trezi primul și îi sărută ușor fruntea celui mai mic , acesta zâmbind imediat.

Minho — Ești treaz?

:Băiatul nu a răspuns. Așa roșcatul și-a dat seama că micuțul Han doar a zâmbit în somn. Așa că la lăsat să se odihnească în timp ce pregătea micul de jun.

☆●☆

:Hyunjin și I.N dormeau și ei îmbrățișați. Dar se treziră amândoi o dată. S-au speriat iar Hyunjin a fost împins pe podea. Cel cu păr vișiniu a început să râdă , astfel înaltul doar zâmbi și se ridică.

I.N — Ce facem azi? Cât stau aici?

Hyunjin — Păi Minho la oprit pe Han la el timp de o săptămână sau două. Atât de mult , te opresc și eu aici pe tine.

I.N — S-a făcut....
Spuse băiatul confuz.

Hyunjin — Să începem ziua cu micul de jun.

I.N — Nu mănânc dimineața...

Hyunjin — Cât ești aici , vei mânca dimineața , dup-amiaza și seara. Poate dacă vrei iei și ceva dulce între mese. Clar?

I.N — Da...dar nu trebuie să ai atâta grijă de mine...nici iubitul meu nu are atâta grijă...și nici eu față de el.

Hyunjin — Sunteți neglijenți unul cu altul. Puteți deja să vă despărțiți. Nu merge relația voastră. Dacă mergea , nici nu accepta să plece la Minho acasă. Și tu clar nu veneai aici..

I.N — Poate...ai dreptate...

Hyunjin — Mereu am dreptate , pentru că văd lucrurile din depărtare și sunt atent cu ce se întâmplă.

:Cei doi începură să zâmbească unul altuia. Pentru Hyunjin , cel mic era perfect chiar dacă orice om are defecte. Niciun om nu e perfect , dar pentru el , I.N chiar era perfect. Fără să mai stea pe gânduri , cel înalt îl luă în brațe pe cel mai scund decât el , acesta fiind surprins , tot a răspuns îmbrățișării , și și-a lăsat capul pe pieptul lui Hyunjin.