Rain of Stars - ChanMin✅

•Scuze,deranjez?"

:Chan și Seungmin s-au trezit primii. Au decis să facă micul de jun,pentru toată lumea. Seungmin era puțin îngrijorat pentru Sehun. Acesta nu a mai dat niciun mesaj,sau nu l-a mai sunat pe micuț. Știa că probabil acesta avea multă treaba,dar mai știa că tutorele său își făcea mereu timp pentru al suna,sau pentru ai da un mesaj. Era îngândurat și stătea pe un scaun cu privirea spre telefonul mobil.

Chan — Ce –
Se opri când văzu castaniul
— Ce s-a întâmplat?
Schimbă întrebarea,și își puse mâinile în jurul taliei băiatului mai mic

:Seungmin tresări,și se ridică rapid de pe scaun,începând să se bâlbâie.

Seungmin — D-doar mă gândeam..
Spuse băiatul în timp ce își scutură capul derutat

Chan — Sigur ești bine?
Se apropie acesta de micuț

Seungmin — D-da sunt bine...t-totul este în regulă – mul-țumesc

;Înghiți în sec,și s-a dat în spate,cât blondul se apropia de el,astfel păstrând o distanță destul de mare de Chan. Blondul voia doar să-l ia în brațe pe băiatul din fața lui. Știa că ceva se întâmpla dar nu știa ce. Îl vedea destul de derutat pe Seungmin.

Chan — Îmi poți oferi o îmbrățișare?
Își deschise brațele zâmbind inocent

Seungmin — De ce?
A spus și s-a pus după masa din bucătărie,fiind foarte confuz. Se vedea asta destul de tare

Chan — Nu știu...doar...îmi dai o îmbrățișare? Te rog?

:Seungmin doar a mers ușor spre blond,și la luat în brațe. Se simțea ciudat într-adevăr. Iar îngrijorarea pentru Sehun nu avea cum să ajute,normal. În brațele blondului se simțea foarte bine.
;Se simțea protejat,iubit,fericit,scăpa de orice supărare. Îmbrățișarea la calmat,astfel și-a închis ușor ochii și îl strânse mai tare,pe cel ce era mai mare. Înaltul doar zâmbea,și îl mângâia pe spate. Castaniul era relaxat,nu ar fi vrut să îi mai dea drumul. Simțea un sentiment pe care nu la mai experimentat vreodată. Fluturașii din stomac,calmul pe care îl avea,șimțea că ar putea face orice în acel moment. Asta era,se îndrăgosti de blond.

Chan — Mulțumesc

Seungmin — Hm?
Se uită la fața celui mai mare

Chan — Mulțumesc pentru îmbrățișare..
Se uită în ochii celui mai scund

:Seungmin doar înghiți în sec. Se uită în ochii blondului,și se pierduse complet. Picioarele se transformară parcă în jeleuri. Mâinile se umeziră. Inima bătea mai repede ca niciodată,și voia să îi sară parcă din piept. Obrajii îi erau roșii ca racul,iar buzele tremurânde.
;Chan știa că micuțul era atras de el. Se vedea de la o poștă,așa că îl mai luă o dată în brațe. Putea auzi bătăile inimii accelerate ale castaniului. Era drăguț.

Lee Know — Scuze,deranjez?
Spuse roșcatul din pragul ușii de la bucătărie.

:Seungmin se trase din îmbrățișare negând imediat.
Chan se uită urât la prietenul său,dar tăcu.