Divina Comedie

INFERNUL (l) partea 3

*   Când se trezi, trecuse deja  ca prin  minune Acheronul şi se afla pe marginea prăpastiei Infernului, care părea foarte adâncă, deşi era cufundată în întuneric şi într-o ceaţă deasă.

-Unde suntem?,îl întrebă Dante, întorcându-se spre Virgiliu.

Acesta îi spuse:

-În primul cerc al Infernului: urmează-mă şi vei vedea!

Începură aşadar să coboare pe o potecă,în primul dintre cele nouă cercuri care alcătuiesc Infernul, un imens con răsturnat,cu vârful în centrul pământului.În acest prim mare cerc nu se auzeau ţipete sau vaiete ,ci doar suspine,fiindcă acolo nu era suferinţă,ci doar tristeţe. Virgiliu zise:

-Ne aflăm în limbul în care se găsesc sufletele celor care au trăit cinstit,dar care, din păcate, nu au fost botezaţi ,deci nu pot fi primiţi în Purgatoriu sau Paradis.

Acolo erau erudiţii,minţile luminate şi marii poeţi ai Antichităţii.Virgiliu se opri să vorbească cu Homer, autorul "Iliadei" şi al "Odiseei"; cu Horaţiu,cu Ovidiu şi Lucan,mari poeţi romani.Iar Dante,mirat şi emoţionat,merse cu ei,ascultându-i.Mai în faţă, într-un loc plin de lumină,răsărea un castel măreţ,apărat de şapte rânduri de ziduri.Intrând înăuntru prin cele şapte porţi,Dante îi văzu pe cei mai de seamă ai istoriei Greciei şi Romei:eroi,conducători,eroine,filosofi.El întrebă:

-De aici nu a ieşit niciodată nimeni?

Virgiliu răspunse cu tristeţe:

-Ba da,doar cei ce au crezut în venirea lui Hristos.

** 

Lăsând în urmă castelul,cei doi călători coborâră spre al doilea cerc al Infernului,intrând din nou în întuneric.În faţa intrării în adevăratul Infern,stătea de strajă Minos,uriaş şi ameninţător.Pe vremuri fusese regele Cretei,iar acum ajunsese judecător în Infern.În faţa lui se înfăţiseau tremurând sufletele osândiţilor,iar el le cerceta,rânjind înfiorător,dându-i fiecăruia câte o pedeapsă şi locul cuvenit într-unul dintre cercurile Infernului.Minos avea o coadă monstruoasă:după ce îl cerceta pe un condamnat,şi-o încolăcea în jurul corpului în mai multe inele.Dacă de pildă şi-o încolăcea de trei ori,poruncea ca păcătosul să fie azvârlit în cel de-al treilea cerc.Văzându-l pe Dante,îi spuse batjocoritor şi ameninţător:

-Păzea! Aici e uşor să intri,dar...

-Încetează,Minos! strigă Virgiliu.Am venit aici din porunca Atotputernicului.Mai taci din gură!

Şi trecu pragul,însoţit de Dante.Se aflau într-un loc cu stânci abrupte,cu prăpăstii adânci şi neguroase, unde se auzea bubuitul unei furtuni veşnice şi unde bătea întruna un vânt foarte puternic,care îi lua cu sine pe osândiţi,ca pe nişte frunze veştede,îi zgâlţâia,îi lovea unul de celălalt şi îi şfichiuia.Îngrozit,Dante îi vedea alergându-i înainte şi le auzea ţipetele de spaimă şi disperare.

-Maestre, bâigui el, cine sunt oameni aceştia?

-Sunt cei care în timpul vieţii s-au lăsat orbiţi de patima iubirii.

-Dar cei doi? întreabă Dante ,arătându-i-i.Aceia care merg împreună îmbrăţişaţi cine sunt?

-Când vom ajunge în dreptul lor , strigă-i, dacă vrei şi vor veni la tine.

Aşa şi făcu Dante,deşi îi era teamă,cei doi condamnaţi,o femeie şi un bărbat,amândoi tineri,ieşiţi din vârtejul infernal,se şi porniră spre el.

____________________________________________________________________

mă scuzaţi dar in ultimul timp nu am putut posta deoarece am avut simularile pentru examenul de capacitate.....o sa incerc sa recuperez zilele acestea ..multumesc pentru cele 200 de vizualizari...care vrea dedicatii poate sa.mi lase comentariu..multumesc.:*