INFERNUL (l) capitolul 8

668 20 2
                                    

Cei doi drumeti pornira pe urmele lui Nessus si dadura ocol lacului cel rosu,din care se auzeau tipetele disperate ale osanditilor cufundati,unii cu totul,in sangele fierbinte si strapunsi de sagetile centaurilor.Nessus il lamuri pe Dante:

-Acestia sunt tiranii.Au facut varsare de sange,iar acum patimesc in acest lac.Nu puteti sa-i vedeti pe toti.De pilda,Attila,biciul lui Dumnezeu,este cufundat in intregime.Iata,am ajuns la vad.

In cele din urmă,poposira intr-un loc unde adâncimea lacului de sange era mai mica.Dante se sui in spinarea centaurului si astfel traversa acel lac mare si înspăimântător.

-Unde suntem acum?întreba Dante.

Ajunseseră la marginea unei păduri dese si intunecoase,fara pic de verdeaţă,fara nicio frunză pe ramurile copacilor uscaţi,nodurosi si rasuciti.Harpiile,pasari respingatoare cu cu chip de femeie hada si rea,zburau croncanind printre copaci si se asezau pe ramuri.Pădurea răsuna veşnic de vaiete stinse si triste.

-Locul asta e foarte ciudat,sopti Virgiliu,ca raspuns la intrebarea lui Dante.Încearcă sa rupi o ramura.

Atunci Dante rupse o ramurica dintr-un pom de langa el,iar pomul fremata si din el izbucni un strigat:

-De ce-mi faci rau?

Si,pe cand ramura sangera,vocea care iesea din prun relua intr-un glas cu sangele:

-Am fost oameni odata,dar acum suntem copaci!

-Iertare,nu stiam! Dar tu cine esti?

-Eu am fost,murmura vocea care venea din prun,Pietro della Vigna,ministru al împăratului Frederic al II-lea.El ma pretuia si ma iubea mult,ceea ce a starnit invidia multora,care s-au grabit sa ma duca la pierzanie cu clevetirile si minciunile lor.Nu mai eram in gratiile lui Frederic,chiar credea ca l-am tradat.Neputand sa indur asemenea rusine,m-am sinucis.Vezi,bunule calator,cand ajunge dinaintea lui Minos sufletul unui om care si-a luat viata,asa ca mine,acel judecator fara mila da porunca sa fie aruncat aici,iar din el creste un copac.

Harpiile cele ingrozitoare se hranesc cu frunzele noastre si ne chinuiesc.Am savarsit cruzime impotriva noua insine,am renuntat la trupul nostru,astfel ca,dupa Judecata de Apoi,el va fi atarnat de ramurile copacilor.

___________
Capitolul asta imi da fiori pe spate ...:))) :* ma bucur pentru cele o mie si jumatate de vizualizari,voi incerca sa postez mai des...Ceau :*

Divina ComedieUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum