Divina Comedie

INFERNUL(I) PARTEA 10

S-au suit asadar in spinarea monstrului,care se desprinse de stanci ca barca de mal si prinse sa zboare ,serpuindu-si incet coada.Virgiliu il inconjura strans cu bratele pe Dante,care se uita cuprins de spaima in hăul intunecat.Coborarea parea sa nu se mai sfarseasca,dar,in cele din urma,Dante zari ceva stralucind sub el si,uitandu-se mai cu luare-aminte,isi dadu seama ca erau focuri.Curand incepura sa se faca auzite vaiete si tipete inspaimantatoare care umpleau hăurile Infernului.
Nu trecu mult dupa ce Gerion ii lasase pe Dante si Virgiliu pe marginea celui de-al optulea cerc al Infernului,facut din piatra dura si impartit in zece văi circulare si concentrice.Fiecare vale era marginita de doua maluri inalte si totul era inconjurat de marete arcuri din piatra ,adica de punti naturale.Uitandu-se in jos,in prima bolgie,Dante vazu cete mari de osanditi care fugeau urland,şfichiuiti de bicele nemiloase ale cruzilor diavoli.
Aici salasluiau cei care in timpul vietii inselasera,sedusesera sau tradasera pe cineva.Printre ei ere si Iason,eroul grec,capetenia argonautilor.In tinerete facuse o fata sa se indragosteasca de el si apoi o parasise.Nu alerga ca altii,ci mergea mandru si nepasator sub ploaia de bice.De pe un pod,Dante si Virgiliu coborara in a doua bolgie,o balta cu apa murdara,in care zaceau,chinuindu-se pe vecie,lingusitorii,apoi in a treia,cea a simoniacilor(aceia care vandusera si cumparasera odoare sfinte).Numele lor venea de la Simone,un vrajitor pagan,care crezuse ca poate dobandi cu bani iertarea pe care Dumnezeu le-o daduse numai Apostolilor).Pamantul acestei bolgii era ciuruit de nenumarate gropi,iar in fiecare dintre ele statea cu capul in jos cate un osandit,din care se vedeau doar picioarele zvarcolindu-se atunci cand limbi de foc le muscau din carne.Speriat,dar si curios,Dante intreba cu glas soptit:

-Maestre,cine mai e si osanditul acela care pare sa sufere mai mult ca restul,pentru ca se framanta si da din picioare mai abitir ca oricare?

-Daca vrei sa afli,hai sa coboram de pe pod!,raspunse Virgiliu.

La putin timp,iata-l pe Dante ca ingenuncheaza langa o groapa:

-Tu,care esti infipt aici ca un par,mai poti vorbi?,intreba el.O voce ii raspunse de indata:

-Ah,Bonifaciu,ai si ajuns aici?

-Eu nu sunt Bonifaciu,raspunse descumpanit Dante.

-Si atunci,ce vrei de la mine? ,gemu sufletul.Vrei sa stii cine sunt? Cand eram in viata,am fost Papa Nicolae al III-lea,Da,am profitat de pozitia mea ca sa-mi imbogatesc rudele.Ah,dar nu sunt singur aici!Mai sunt si alti papi,mai jos,si o sa vina si altii,ca de pilda Bonifaciu!

Dispretuitor,Dante izbucni:

-Zi-mi atunci ,cati arginti a cerut Isus cand l-a facut pe Sfantul Petru urmasul sau?I-a spus doar "Umeaza-ma!" si nimic altceva.Ah,va meritati din plin osanda,voi,care ati facut din credinta negustorie!Ca sa-i arate ca ii incuviinteaza intru totul vorbele,Virgiliu il imbratisa.Apoi pornira iarasi la drum,lasandu-l in urma pe Papa Nicolae,care dadea din picioare si mai tare ca inainte,pesemne din pricina furiei sau a remuscarilor.Ajuns din nou pe pod,Dante isi arunca privirea spre hau si vazu sub el cea de-a patra bolgie si cercurile de mai joscare,cu cat se adanceau,cu atat se faceau mai inguste,si care se terminau intr-o balta neagra,aflata in intunericul de smoala al Infernului.