Stateam pe canapea si asteptam cand deoadata se aude soneria, o servitoare s-a dus sa deschida si eram sigura ca ei erau. Au intrat cu totii in living si le-am facut semn sa ia un loc se uitau unul al altu fara ca vreunul sa zica ceva, i-am dat-o pe Sophia Stephaniei si m-am asezat pe un scaun in fata la toti.
- Cred ca va intreabti de ce v-am chemat aici nu?
- Da. a zis Alessia
- S-a intamplat ceva? m-a intrebat Lisa
- Ti-ai recapatat memoria? m-a intrebat si John
- Poate, vreau sa imi spuneti daca imi sunteti prieteni adevarati.
- Normal. a zis repede John
- Din clasa intai am fost prietene. a adaugat Lisa
- Eu nu e cunosc de prea mult timp, dar tin al tine mult. a zis Edy
- Te iubesc cel ami mult cum sa nu iti fiu prieten adevarat? m-a intrebat Harry
- Si tu Alessia? Esti sora mea?
Ea a ezitat putin sa raspunda dar intr-un final a facut-o.
- Da, de ce pui intrebari dastea? Unde vrei sa ajungi cu toate intrebarile astea?
- Nu pot sa cred ca ma mintiti in continuare. Nu pot sa cred ca voi va considerati prieteni, ar trebui sa va dau cate o palma la toti, sunteti niste impocriti cu totii, nu va mai vreau in viata mea, mai ales pe tine Harry cum ai putut? Cum a-ti putut? Ce v-am facut eu sa ma mintiti? Daca mi-am pierdut memoria asta nu inseamna ca sunt neajutorata sau handicapata, trebuia sa imi spuneti adevarul ce dracu.
- De ce spui asta ? m-a intrebat Lisa
- Inca va prefaceti ca nu stiti? Am aflat totul, stiu cum a fost viata mea inainte, (mi-am indreptat privirea spre Harry) stiu ca tu m-ai salvat din bordel si dupa cand am fost in coma m-ai parasit pe patul de spital sa ti-o tragi cu alta, tu Alessia (mi-am indreptat privirea spre ea) esti din acel bordel si m-ai mintit si acum te consideri sora mea? Nu pot sa cred. Iar voi restu (am trecut cu privirea peste toti) va mai considerati prietenii mei dupa ce m-ati mintit? Vreau sa iesiti in clipa asta pe usa si sa nu mai calcati in casa mea niciodata, nu ma intereseaza daca veniti la Alessia, va vedeti in alta parte dar nu aici si tu sa nu te mai apropii de copilul meu.
Lisa si Alessia plangeau, iar ceilalti se uitau mirati la mine, nu le venea sa creada, Harry se uita la mine si avea lacrimi in ochi.
- Serena noi.... a inceput Josh sa zica, dar nu l-am lasat sa termine propozitia.
- Nu ma mai intereseaza nimic, nicio explicatie, nimic nu justifica comportamentul vostru, plecati acum. am inceput sa tip la ei, pulsul mi-a crescut inima imi batea tare. Am aratat spre usa si unul cate unu s-a ridicat de pe canapea si au pornit spre usa.
- Alessia.
- Da. a zis ea ca un catelus plouat
- Tu ramai, dar te faci invizibila si sa nu incerci sa vorbesti cu mine.
Fara sa mai zic nimic, am urcat sus in camera Sophiei si am izbucnit in plans, Stephanie a lasat-o pe Sophia in patutul ei, mititica adormise si a venit sa ma ia in brate. Am cuprins-o cu mainile si am lasat lacrimile sa curga. Dupa multe suspine si lacrimi varsate, m-am asezat pe canapeaua din camera Sophiei si i-am povestit Stephaniei tot, aveam incredere in ea si simteam nevoia sa vorbesc cu cineva.
