După o noapte petrecută pe coridor, elevii casei Gryffindor reușiseră să pătrundă în camera comună. Era weekend, deci nu aveau ore. Cassandra se uită prin încăpere, căutându-i pe Sirius și Eva. Sincer, nu știa dacă cei doi s-au întors de la întâlnire. Mai bine zis.. Nu-și amintea nimic de când ajunse pe coridor. Negăsindu-i, Cassandra începu să se uite după ceilalți prieteni ai ei, însă nici ei nu erau pe nicăieri. Se gândise unde ar putea fi.. James ar putea fi cu Lily pe undeva, Peter posibil încă dormea pe coridor, iar Remus... Probabil Remus era la bibliotecă. Își luă inima în dinți, și plecă spre bibliotecă. Intrase, și așa cum se așteptase, Remus era acolo, citind.
-În numele lui Merlin! Tu nu ai buton de oprire? Blondina se rezemă de unul dintre dulapuri, prezența ei făcându-l pe Remus să zâmbească, făcându-i semn să vină lângă el. Fata se apropie de el, se așeză pe scaun, și îi luă cartea din mână, uitându-se la copertă și apoi se uită cu tristețe la Remus, mângâindu-i ușor obrazul. -Nu ești un monstru, ba chiar deloc.
-Ba da, Cass... Sunt un monstru. Spuse băiatul întorcându-și capul ca să nu o vadă pe fată.
-Termină Drama Queen! Da, poate ești un monstru, dar ești un monstru drăguț! Văzând că Remus tot nu se uită la ea, Cassandra se lăsase pe spate cu scaunul, însă în jumătate de secundă, Remus își puse brațul pe spătarul scaunului, ridicându-l brusc și uitându-se dur la Cassandra.
-Puteai să te rănești! Spuse acesta ca un părinte dezamăgit de idioțenia copilului său.
-Oh te rog! Cădeam pe podea! Mare lucru...
-E mare lucru atâta timp cât te rănește pe tine. Deodată, Cassandra se ridică în picioare, dând să fugă pe ușă. -S-a întâmplat ceva, Cass?
-Ghicitoarea! Am uitat complet de ea! Și cu asta, Cassandra ieșise pe ușa, Remus urmând-o.
*
Cass pov.
Unde e tâmpenia asta? Cum naiba am uitat de ea? Încercam să-mi amintesc unde am pus bucata de pergament, dar creierul meu avea un randament de 0% în acest moment. Nici nu am observat prezența lui Lily și Eva în cameră, până când Eva nu a trântit ușa.
-Bună, Miss Lupin! Spuse aceasta zâmbind.
-Miss Lupin? Nu ai încurcat cumva persoanele? Din câte știam pe tine te cheamă 'Lupin', nu pe mine.
-Greșit! De acum suntem așa: tu-Miss Lupin, eu-Miss Black și Lily-Miss Potter. Spuse Eva, încă uitându-se la mine zâmbind, dar eu numai de glumele ei nu aveam timp. M-am întors la căutarea mea, dând de bucata blestemată de pergament.
-Ce e aia? Vorbise Lily pentru prima dată de când intrase.
-E o bucată de pergament.. Logic! Lils, relația cu Potter îți afectează grav intelectul. Spuse Eva punându-i o mâna pe fruntea lui Lily, de parcă ar verifica dacă avea chestia aia.. Cum îi spun mageamiii? A da.. febră.
-Știu și eu că e bucată de perga.. Dar nu am lăsat-o pe Lily să termine, făcându-i semn să tacă. Am coborât în camera comună, cu ele pe urmele mele, unde se aflau băieții. M-am dus la Remus și i-am dat bucata de pergament. Dacă e cineva care poate să rezolve enigma asta, Remus este acela.
-Când ceasul o să ticăie ora '0' târziu în noapte și Cassiopea o să răsară la nord de Lăcașul Îngerilor, atunci Prințesa Cerului o să-și întoarcă fața veseliei spre pădurea cea de lângă carte și o să arate calea spre adevăr, doar celor demni s-o vadă... Hm... E clar că se referă la constelația Cassiopea... Ora '0' târziu în noapte...
-Crezi că se referă la miezul nopții? Întrebă Lily.
-Cred că ai dreptate. Remus notă cele două lucruri pe care le descifraseră pe o altă bucată de pergament, recitind ghicitoarea. -Pădurea cea de lângă carte..
-Cine ar crește o pădure lângă o carte? Întrebă Sirius încruntat.
-Ai noroc că ești frumos! Spuse Peter.
-Dacă folosesc cuvântul 'carte' în mod metaforic? Și să se refere la o pădure de lângă o școală? Ar putea să se refere chiar la Pădurea Interzisă. Când James a terminat de vorbit, toți ne-am uitat la el ca la o maimuță de laborator. Ceea ce spunea avea atâta sens!
-James, ești un geniu! Spuse Remus notând pe bucata de pergament și ipoteza lui James, care făcuse o plecăciune. -Prințesa Cerului... Cred că se referă la lună, și când zice 'fața veseliei' cred că se referă la semilună, pentru că seamănă cu un zâmbet.
-Iar Lăcașul Îngerilor? Întrebă Lily.
-Munții! Sărim eu și James de odată, făcându-i pe restul să se uite la noi mai ciudat decât ne-am uitat noi toți la James. -Munților de aici li se mai zice și 'Lăcașul îngerilor' din cauza grotelor și a legendelor ce spun că în acele grote stau îngeri. Le explic eu, Remus notând tot și apoi uitându-se la bucata de pergament pe care scrise el.
-Când o să vină miezul nopții, și constelația Cassiopea o să se afle la nord față de munți, semiluna o să lumineze peste Pădurea Interzisă, un anumit loc.
Hey! Am descifrat ghicitoarea de la necunoscut. Sper că vă place!
