Trecuseră două săptămâni în care totul revenise la normal. Remus și Cassandra clarificaseră situația și totul mergea fix așa cum trebuie, viața lor părând în sfârșit perfectă.
Sirius pov.
Mă uitam prin cameră prins în gândurile mele, încât nici nu am sesizat când Eva a intrat în cameră, nervoasă. Sunt sigur că m-ar fi bătut dacă aș fi zis orice, așa că, spre binele meu și al corpului meu, nu am spus nimic, lăsând-o să se învârtă prin cameră nervoasă, până când m-a apucat pe mine amețeala.
-Poți, te rog frumos, să nu te mai învârți pe aici, scoțând fum pe nas? Spun detașat, primind de la ea o privire stupefiată, ca o combinație între "De când ești aici?" și "Să te duci naiba de idiot!" ceea ce m-a făcut să râd în sinea mea.
-Tu ori ești prost, ori ești surd, ori ești antisocial. Se trântise ofticată pe canapea, așteptând o reacție din partea mea, pe care o primise imediat. Mi-am dus mâna la inimă, prefăcându-mă rănit de cuvintele ei, asta făcând-o să zâmbească. -Îți aduc o mătură să-ți strângi demnitatea de pe jos, sau te las să-ți vindeci orgoliul care a primit o mare lovitură în zona 'alură de diva a universului'? Felul în care spusese asta mă făcuse să mă simt ca o găină căruia îi fuseseră smulse penele.
-O să regreți că ai zis asta, Lupin! Tonul pe care l-am folosit când am spus asta semăna cu un mârâit răgușit, ceea ce a făcut-o să râdă, rămânând fără aer. Se ridicase de pe canapea și venise lângă mine, punându-și capul pe umărul meu.
-Nu sunt așa sigură de asta. Se uită la mine cu o seriozitate macabră, apoi se ridică ușor și îmi depuse un sărut pe obraz. -Ne mai vedem, Black. De data asta ea fusese cea care mârâise dar eu eram prea concentrat să percep acțiunea ei de acum câteva secunde, încât nici nu am sesizat acel mârâit. Se îndreptă spre scările ce duceau la dormitoarele fetelor, și fix când se pregătea să urce, i-am prins mâna și am tras-o lângă mine.
-Vrei să mergi cu mine în pădure diseară?
-Ca un fel de întâlnire? Întrebarea ei mă dezarmase. Avea dreptate dar în felul în care a spus-o ea, a sunat oficial și mă făcea să mă simt ca și când i-aș fi cerut să fie soția mea, nu să meargă cu mine la o plimbare prin pădure... Începusem să mă bâlbâi scoțând pe gură niște cuvinte indescifrabile chiar și pentru mine, care o făcuseră să se încrunte. -Să înțeleg că nu? Avea un zâmbet strâmb și nu înțelegeam de ce eram așa de tâmpit.
-Nu, de fapt da, adică eu.. Mă bâlbâiam ca ultimul mocofan și-mi venea să-mi dau singur cu o tigaie în cap, poate așa îmi reveneam din starea asta de statuie bâlbâită. Îmi făcu semn să nu mai spun nimic și când credeam că o să plece în camera ei, m-a sărutat, zâmbind.
-Ne vedem diseară, Black! Îmi aruncă o ultimă privire și urcă pe scări, de data asta nefiind oprită de nimeni.
Cassandra pov.
Telefonul pe care îl primisem cadou de la Olivia, scotea ca disperatul niște sunete oribile, făcându-mă să-mi acopăr urechile. L-am luat și am mers direct la Olivia, uitându-mă la ea exasperată.
-Fă porcăria asta urlătoare să tacă până nu o fac eu, dar promit, la mine, pumnul meu o să fie ultimul lucru pe care îl vede. Îi spun aruncându-i dreptunghiul urlător în brațe. Ea se uită la el, apăsând pe un buton milimetric ce se afla pe partea stângă a obiectului. Da, e clar, nu vedeam eu chestia aia nici dacă purtam ochelarii lui James. Când degetul ei se depărtă de minusculul buton, creatura de 10 centimetri se aprinse, făcându-mă să sar în spate, ca o mâță înfoiată. Îi desenă o prostie pe bucata de sticlă care acoperea tâmpenia aia, apărând mai multe pătrate colorate pe ecran. Intrase pe unul albastru, numele Evei apărând deasupra, cu multe cuvinte sub el. Mă uitam cruciș la cuvintele de pe bucata de sticlă lucioasă, făcându-mi cruce înainte să încep să citesc ceea ce Olivia a spus că se numesc "mesaje".
