-Domnișoara este în comă.
James pov.
Aș fi suportat orice dar nu asta! Nimeni nu înțelege cum e când persoana de care ești îndrăgostit de 5 ani a fost rănită în fața ta de un imbecil cât casa și tu nu ai putut face nimic. Am fost în pragul sinuciderii de două ori iar ea e singura persoană pentru care m-am oprit. Ea a devenit aerul fără de care nu pot să trăiesc. Dacă nu îi văd ochii verzi, părul ei roșcat, zâmbetul perfect, în fiecare zi, cred că o să îmi ies rău din fire.
Și uite-mă acum... Plângând pe holul unui spital tâmpit fără oprire pentru că singura persoană de care sunt îndrăgostit e în comă.
Autor...
Atunci James a înțeles un lucru... Sufletul lui și a lui Lily sunt atât de diferite.. Ei fac parte din lumi diferite. Ei, doi pioni ghinioniști din acest joc numit viață, s-au întâlnit la mijlocul tablei de joc și încet încet au devenit obsedați de prezența celuilalt.
S-a lăsat ușor pe podeaua rece a holului și a început să plângă alături de prietenii lui...
Eva plângea pe umărul lui Sirius strângându-l puternic în brațe , Remus și Peter se uitau triști la James , dar privirile tuturor se mută imediat pe persoana ce tocmai tușise forțat lângă ei.
Gura lui Sirius se mărește formând un "o" perfect, ochii săi mărindu-se de uimire, uimire care în doar câteva secunde e înlocuită de confuzie și apoi furie. Îi dădu drumul mecanic lui Eva și se apropie de persoana necunoscută.
-Ce cauți tu aici?
Hey! Ăsta nu e chiar un capitol normal, adică nu e ca și celelalte. Pur și simplu mă apucasem de noul capitol dar devenise plictisitor totul așa că am făcut asta ca un fel de introducere. Sper că v-a plăcut!
Abia acum am citit ce am scris. Doamne apără și păzește ce m-a apucat?
