De ce nu mă vede nimeni? De ce nu mă aude nimeni? De ce nu știu că sunt aici? Nu sunt apă, să curg lin și oamenii să se scalde în mine.. Nu sunt vântul, ca oamenii să-mi simtă adierea ce le provoacă acel fior... Nu sunt pământul, ca oamenii să mă cutreiere zi și noapte.. Sunt ceea ce îi ține în viață.. sunt iubirea.. sunt acel ceva, fără formă materială.. acel ceva ce nu poate fi auzit sau văzut.. eu pot doar să fiu simțită și să transmit alte sentimente.. Sunt izvorul zâmbetului și totuși am uitat să zâmbesc.. sunt izvorul sentimentelor și totuși am uitat să simt.. Sunt iubire, sunt aici, nu mă vezi, nu mă auzi... MĂ SIMȚI..
Soarele intră pe ferestrele mari ale turnului Gryffindor... Pe canapeaua roșie, o frumoasă blondină se odihnea alături de prietenii ei. Somnul îi era așa de liniștit, însă toți știm că asta nu e decât liniștea dinaintea furtunii.. De ar ști ei ce îi așteaptă..
Cassandra se ridică și se uită în jur.. În următoarea secundă, fata se frecă la ochi crezând că încă dormea. Ce se întâmplase seara trecută? Camera comună arăta de parcă tocmai trecuse un uragan pe acolo.. Când se uită mai bine, Cassandrei i se făcu rău... Sânge... Porni pe dâra lăsată de lichidul vâscos până ajunse pe coridorul ce ducea spre băi.. Înaintă și auzise un chicot înfundat.. Știa acea voce... Ura acea voce.. Plângăcioasa Myrtle..
-Myrtle? Întrebă fata încercând să nu facă fantoma să urle ca de obicei.
-Cassandra? Uuuu.. Ce bine că ești aici! Remus ăla al tău e rănit rău.. E mult sânge pe jos, vezi? E sângele lui...A venit aici ținându-se de pereți.. Picura sânge din el peste tot..
-De cât timp e aici? Spuse fata abia abținându-se să nu o strângă pe Myrtle de gât... Bine... nu era posibil dar ea e o Black.. Găsea cumva o cale.
-De noaptea trecută..
-Ce? Cum adică? De ce nu ne-ai trezit?
-Și să supraviețuiască? Eu am nevoie de companie! Cum crezi că mă simt?
-TACI!
Cassandra dorise să intre în baie, când multe zgomote se auziseră pe coridoare..
-MYRTLLLEEE! Peeves zbura pe sus nervos, urmat de o mulțime de profesori, inclusiv directorul.
-Domnișoară Black, nici nu o să vă întreb ce se petrece și ce căutați aici.. Spuse profesoara McGonagall. Te rog să te întorci la prietenii tăi, sunt îngrijorați.
-Dar Remus...
-Știm. Peeves ne-a spus. Spuse directorul lăsând-o pe Cassandra cu gura căscată..
Peeves se apropie de ea ușor și îi șoptise la ureche:
-Poate că sunt un bufon dar când mă atașez de cineva, atașat rămân. Băietu' ăsta merită să trăiască și să fie fericit. Hai, fugi la ceilalți. Mă ocup eu să ți-l pun pe picioare.
-Mersi Peeves. Mersi mult!
Ora 16:45, Camera comună Gryffindor.
-Doamna McGonagall a spus că putem să mergem să-l vedem pe Remus! Chițăi Peter, făcându-i pe toți să se ridice și să pornească spre infirmerie. Intraseră și brusc, toți își doriseră să nu o fi luat pe Cassandra cu ei... Remus și Viviene se sărutau.
-Re-Remus? Și cu asta Cassandra fugise, însă Remus fugise după ea. Ăsta e unul dintre momentele în care se bucură că e licantrop și că poate să alerge mai repede decât un om normal.
-Cassandra ascultă!
-SĂ ASCULT CE? CUM MĂ MINȚI? CUM ÎȚi BAȚI JOC DE MINE? GATA! NE DESPĂRȚIM! NU VREAU SĂ ÎMI MAI VORBEȘTI, SĂ TE UIȚI LA MINE SAU SĂ ÎNCERCI CUMVA SĂ MĂ ATINGI. STAI DEPARTE DE MINE, LUPIN! VORBESC SERIOS!
