-Aaa.. V-ați trezit... Ce bine! Acum toată lumea să fie atentă la mine: aici, spuse aruncându-i un săculeț lui Lily, sunt baghetele voastre. Vreau să le luați și să plecați de aici.
-Dar tu? Întrebă Eva.
-Eu o să îi păcălesc cumva. Nu vă faceți griji. Voi doar plecați.
Și cu asta, necunoscutul i-a împins afară din cameră, nu înainte să se asigure că nu este nimeni pe hol.
-Asta a fost ciudat. Spuse James în timp ce se strecurau pe un coridor.
Lily se oprise în fața unui tablou și observă ceva. Era doamna cea grasă din tabloul casei Gryffindor.
-Lils? Întrebă James întorcându-se spre ea.
Până atunci Lily nici nu observase că ea și James sunt singuri.
-Unde sunt ceilalți?
-Habar n-am ! Nici nu am observat că nu erau aici! Spuse James.
-EV........!
Dar Lily nu apucă să termine fraza pentru că James îi puse mâna la gură.
-Ascultă-mă doar două minute și după aceea dacă nu vrei să te mai deranjez nu o să o mai fac, și o să mergem să îi căutăm.
-Bine....
-Te iubesc din prima clipă în care te-am văzut! Ani la rând m-am dat în stambă ca tu să mă bagi în seamă. Anul ăsta, când ai venit la ziua mea am fost cel mai fericit băiat din lume, dar după provocarea aia, când tu și Snape ați devenit un cuplu, m-am simțit mai rău decât am făcut-o toată viața mea! Când ai venit noaptea trecută în bibliotecă și m-ai sărutat am crezut că sunt nebun și că e din cauza faptului că știu că tu niciodată nu ai face asta.. Am atâtea lucruri să îți spun dar vreau să-ți rămână în cap un lucru: că te iubesc, Lils!
Lily nu apucă să reacționeze pentru că de pe părți diferite ale coridoarelor apăruseră ceilalți.
-Hey! Ce faceți? Întrebă Cassandra zâmbitoare.
-Am ratat ceva? Întrebă și Sirius.
-Hm??
-Adică voi doi... Aveți niște fețe de mormânt.. Stai! I-ai spus lui Lily că sărutul a fost o provocare? Continuă Sirius cu întrebările.
În secunda aia Lily își scăpă ghiozdanul pe jos și începu să fugă pe coridorul pe care veniseră. Când Eva privi mai bine, o văzu pe Lily în brațele lui Snape, sărutându-l.
Sirius pov.
Gata! Mă duc acum și îi sparg mutra inegală lui Snape. Nimeni nu-mi rănește unul din cei mai buni prieteni, înafară de mine!
Mă apropii de ei dar fix atunci văd ceva... Lily plângea. Ce naiba?
Mă duc la Eva și îi spun să scoată cartea de Apărare contra Magiei Negre a lui Lily. Aceasta face exact ce i-am spus și începe să o răsfoiască. O opresc la paragraful cu Blesteul Imperius și încep să citesc. Da, cea mai mare minciună. Defapt, Remus începe să citească.
-Trebuie să ne asigurăm că a folosit blestemul pe ea. Spuse Remus.
Autor.
Deodată Snape se depărtează de Lily după un sărut foarte lung, îi zâmbește victorios lui James și apoi își îndreaptă bagheta spre Lily.
-Obliviate!
-LILY!!! Țipă toți copiii înafară de James care fuge direct lângă ea, ridicând-o.
Snape plecă, lăsându-i acolo.
*
Eva pov.
De când am ajuns înapoi la Hogwarts și am reușit să o ducem pe Lily la infirmerie, James nu s-a mai mișcat de lângă ea.
Jur, când îl prind pe Snape o să îi fac nasul ăla să arate mai rău decât arată deja.
Vorbim de lup, și lupul e pe coridor. Îl văd întrând în infirmerie, dar și eu și ceilalți la fel..
Când intru îl văd pe James lângă patul lui Lily și pe Snape cum se apropie de ei.
Se puse și el pe marginea patului și noi lângă James sau pe alte părți ale patului.
Deodată Lily începu să vorbească ceva..
-James.... James....
Stai puțin.. Ea cumva îl cheamă pe James?
Ne ridicăm de pe pat zâmbind, îl tragem și pe Snape care avea o față pe care o să o țin minte: o combinație de furie cu gelozie și confuzie, după noi.
James pov.
După ce am rămas singuri, am ajutat-o pe Lily să se ridice puțin și m-am așezat lângă ea, confuz.
Dacă până acum eram confuz, când am auzit următoarea ei propoziție, am râmas mut.
-Și eu te iubesc, James!
Hey!! Deja nu mai înțeleg nici eu nimic! De ce nu am spus cum în cheamă pe necunoscut? Oricum, este un personaj cu un rol important în ceea ce urmează... Bie!❤
