Paperman |h.s.|

unu

Priveam melancolică pe geamul mic al bucătăriei, în timp ce sorbeam din cafeaua fierbinte. Avea să apară băiatul cu ziarele. Purta mereu un hanorac cu glugă, blugi skinny şi adidaşi negri. Astăzi vorbeşte la telefon.

Îl urmăream în fiecare dimineață şi cred că, încetul cu încetul, deveneam dependentă de întruchiparea lui. Nu ştiu cum îl cheamă, câți ani are sau cu ce se ocupă - cu excepția ziarelor.

Poate e încă elev şi are ore după masă. Am zâmbit. Era ceva neobişnuit pentru mine să fiu atrasă de un puşti. Am douăzeci şi patru de ani, iar el poate avea optsprezece sau chiar şaptesprezece. Sunt singură. Nu am talent în dragoste şi nici nu sunt atractivă, dacă pot spune aşa. Port mereu haine largi, iar la serviciu fac tot posibilul să nu dau ochii cu niciun angajat. Am reuşit să termin o facultate şi să obțin un post de secretară la o firmă de imobiliare. Programul meu începe la opt, iar băiatul care împarte ziare trece pe la şapte.

Niciodată nu deschideam uşa când era în fața ei. Mereu o făceam când ajungea la casele vecinilor. Sâmbăta plecam la cumpărături la ora nouă, pentru că el îmi lăsa ziarul la opt. Era ceva neobişnuit să îl privesc mereu pe furiş şi poate... să fiu îndrăgostită de el.

Ok, deci după cum ați observat această poveste este încadrată în categoria Short Story. Capitolele vor fi zece la număr şi sunt foarte scurte, după cum se observă. Anyway, eu sper să vă placa. xx