Paperman |h.s.|

patru

M-am trezit cu zâmbetul pe buze. Nu am mai făcut asta de mult timp. Mă gândesc că îl voi vedea din nou şi poate de data asta ne vom spune mai mult decât un amărât de "bună dimineața". Nu am avut timp să beau cafeaua, dar am fost la țanc în dreptul uşii. M-a salutat - la fel ca ieri dimineață - şi m-a lăsat să trec pe lângă el. Azi era trist. Nu mi-a zâmbit, iar salutul lui a fost unul monoton.

- Hei, ți-au căzut astea! spune, adunând de pe jos nişte foi.

- Mulțumesc!

Fără să mai spună ceva, a trecut în viteză pe lângă mine. Ceva îl măcina şi, oh cât îmi doresc să ştiu. Cât îmi doream să vorbesc cu el şi să găsesc o soluție.

În dimineața asta trebuia să fie mai bine. Trebuia să facem cunoştință, eu să îl invit la o cafea şi totul mergea de la sine, dar se pare că destinul nu e de partea mea, iar eu... eu nu puteam să fac nimic în legătură cu asta.