Paperman |h.s.|

şase

Azi dimimeață am plecat înainte ca el să ajungă. Nu voiam să îl privesc din nou pe geamul din bucătărie, devenea ceva monoton. Aseară am decis să încerc să îl dau uitării şi, poate, să îmi găsesc jumătatea. Nu merita. Nu merita să tânjesc după el sau mai mult, după ochii lui.

Nu m-am putut concentra deloc la zecile de foi aşezate în teancuri pe biroul meu, în mintea mea apărea, inevitabil, băiatul care împarte ziarele. Niciodată nu mi s-a întâmplat ca cineva să îmi umble prin minte, iar eu să nu pot face nimic să îl opresc. Este enervat faptul că mă priveşte, dar nu îmi spune niciun cuvât fără să fie nevoie să se întâmple ceva.

E al naibii de dureros să ştii că tu îl iubeşti, dar el nu îşi dă seama; şi nu, nu el e vinovat. Eu am cea mai mare parte din vină.