Mă plimbam singură prin parc de jumătate de oră, gândindu-mă când o să îl mai văd. În această săptămână, Jason, un coleg de-al lui a împărţit ziarele. Când i-am deschis uşa, mi-a zâmbit şi a început să vorbească de viaţa lui personală de care, sincer, nu mă interesa. Nu era nici pe departe la fel de frumos ca băiatul meu.
I-am închis uşa în nas când a început să îmi vorbească de el. Nu îi folosea numele, ci il numea doar "colegul meu". Când ai un coleg nu îl strigi pe nume? Oh, şi numai Dumnezeu ştie cât de mult vreau să aflu mai multe despre el şi să îl văd din nou, dar El nu face nimic ca să mă ajute.
Oricum, sper ca mâine dimineaţă să am o surpriză.
am crezut că nu o să reuşesc să mai postez
scuze de întârziere
CITEȘTI
Paperman |h.s.|
FanfictionN-am reuşit niciodată să îi aflu numele. Pentru mine a rămas doar "băiatul care împarte ziarele".
