Astăzi purta doar un tricou negru, geaca de piele şi blugii lui skinny. Mirarea şi-a făcut loc pe fața mea şi mă gândeam: "Cu ce ocazie a înlocuit hanoracul?". Părul lui castaniu era bătut de vânt în stânga şi dreapta. Cu mâna dreaptă îşi aranja părul, iar cu cea stângă mi-a aruncat ziarul pe pragul uşii.
E prima zi - în trei luni - în care îmi fac curaj să deschid uşa. Am apăsat uşor pe clanță şi uşa a scos un scârțâit insuportabil. Băiatul s-a întors spre mine, zâmbindu-mi. Dumnezeule! Este... frumos. Mă gândeam că e mai tânăr, dar el e de aceeşi seamă cu mine, aproape.
Zâmbetul lui e strălucitor şi ochii sclipesc în lumina soarelui. Era un soare cu dinți. Nu mi-am dat seama ce culoare au, deşi sunt sigură că ochii sunt pe măsura frumuseții lui.
Am închis uşa, am lăsat ziarul pe masă şi m-am aşezat din nou pe colțarul de lângă geam. Am băut cafeaua în linişte. Make you feel my love de la Adele rula la radioul vechi aşezat pe blatul de bucătărie lângă chiuvetă. Mâine îmi voi îmbrăca hainele mai devreme. Avea să deschid uşa "din întâmplare".
CITEȘTI
Paperman |h.s.|
FanficN-am reuşit niciodată să îi aflu numele. Pentru mine a rămas doar "băiatul care împarte ziarele".
