Dimineață mi-am făcut cafeaua mai devreme, apoi am căutat alte haine. Cele vechi erau prea monotone. A fost nevoie să caut în tot dulapul pentru o rochie... roz. Cu excepția multor haine negre, ea era singura de altă culoare. Am dat foc tuturor hainelor ce nu erau din material negru după moartea mamei, dar pe ea am păstrat-o, pentru că îi aparținea.
Am aplicat puțin mascara, mi-am periat părul, apoi am pus pe degetul arătător un inel din vechea cutie de bijuterii a mamei. M-am încălțat şi am pornit spre bucătărie.
În momentul în care el a intrat pe poartă, mi-am luat geanta în mâna şi m-am îndreptat spre uşă. Îl priveam pe vizor. Am deschis uşa cu viteză când s-a aplecat să lase ziarul pe prag. Şi-a ridicat capul cu viteză; avea o expresie uimită.
- Bună dimineața!
- Bună dimineața, îi răspund zâmbind.
S-a dat în stânga, lăsându-mă să trec. Îi auzeam paşii în urma mea, dar nu m-am mai întors. Eram fericită că am avut prima conversație, oarecum.
Mâine dimineață va fi ma bine.

CITEȘTI
Paperman |h.s.|
FanfictionN-am reuşit niciodată să îi aflu numele. Pentru mine a rămas doar "băiatul care împarte ziarele".