Blackband

Capitolul 24

- O să fie bine.

- Trebuie să fie bine.

- Acum e totul sub control.

- Stai liniștit.

    Toate cuvintele pe care le aud imi fac capul să mi se învârtă cu tot cu camera care realizez că e de spital. Deschid ochii și pot să jur că sunt drogată la cum mă simt, însă Blackband sar pe mine imediat cum deschid ochii.

   - Măi, mai lăsați-mă să respir. 

 Vocea mi-e răgușită, dar când îl văd pe Erick la mine cum zâmbește, simt o apăsare în piept. Pentru că știu că nu e un zâmbet sincer. Știu că toti suferă.

  Ne simtitm incompleți.

  - Cum te simți?

  - Ca un cartof, spun și ei zâmbesc trist. Unul drogat.

    În cele din urmă, ușor, ușor membrii Blackband îmi oferă mie și iubitului meu puțină intimitate. Îi fac loc în patul îngust, iar el se așează lângă mine, evitându-mi privirea. Este trist și înțeleg asta. Și eu sunt tristă. Toți suntem triști. 

     Blackband a pierdut atât de mult în tot acest timp, încât mi-e frică că vor apela din nou la desfiintarea bandei.

   - Să știi că nu o să vă permit, nu o să permit nimănui! spun dintr-odată.

  - Ce tot îndrugi acolo, blondo?

  - Nu vă las să desființați din nou banda. Blackband e familia mea. E tot ce mi-a mai rămas! Eu...

   — Karina, mă întrerupe Erick calm cu o privire liniștitoare pentru sufletul meu. Banda e in siguranță. Așa va fi de acum încolo. Familia ta e în siguranță, nu se va mai împrăștia niciodată.

    Ochii lui sunt sinceri. Creduli. Îmi mângâie capul ca pe o pisica ce este gata să toarcă și îi ofer un zâmbet la fel de sincer.

     Poate cel mai sincer din viata mea. Căci după atât de mult timp viata mi-a fost îngropată în lacrimi, minciuni si dezamăgiri. Am fost dintotdeauna fetita mica și naiva care nu se poate apara singura, care avea nevoie de sora ei, Erza, pentru a rămâne întreaga la liceu și peste tot.

     Dar acum Karina Scarlet e aici. Lângă Erick Hills. Un individ atât de complex și al naibi de sexy care m-a cucerit de la primul... " mucoaso". Acum dacă stau și mă uit la el realizez cât de simpatici eram. El un mascul alfa gata sa mi devoreze gatul, iar eu o mândră cu pieptul in față ca sunt gata sa trec peste orice obstacol pentru a face parte din Blackband.

      Și totuși credeam ca nu voi face pasul acesta niciodată. Credeam că pur și simplu mi-e menit sa devin poate o bibliotecara sau preoteasa. Însă Karina Scarlet e mai mult decât atât. E o membra Blackband. O banda ce de-a lungul timpului ajuta oamenii. O banda formata din oameni minunați care au suferit în trecut si e rândul lor sa fie fericiți.

     — Erick?

     Deși continua sa ma privească, simt nevoia sa îl anunț printr-un ton îngrijorător.

      — S-a terminat? Vom putea mânca cartofi prăjiți în liniște?

     El râde copilăros, ceea ce trezește în mine un amalgam de fluturași. Erick Hills e un dur in lumea din afara, însă când este cu mine, devine o persoana moale. O persoană cu sentimente ușor de rănit și o inima ce a suferit prea mult și trebuie înțeleasă. Pentru ca atât a cerut dr la viață deși nu mulți își pot da seama: înțelegere.

       — Erick?

       — Da, blondo.

     II întind degetul mic.

       — Mai știi promisiunea făcută cu câțiva ani în urmă?

      Zâmbește. Își ridica și el degetul pentru a mă urma:

       — După ce se termină toate astea, vom fugi doar noi doi, îmi spune și eu afirm din cap.

       — Doar ca acum nu mai vreau asta, știi... Poate doar o călătorie în Dubai sau Maldive, rad și Erick ma susține, dar vreau sa ne întoarcem mereu la Blackband. Ii iubesc. Te iubesc.

      — Deranjam? întreabă Vanesa și mă trezesc dintr odată cu toți membrii Blackband la mine în salon.

      Toți se apropie de patul meu cu un zâmbet slab și trist, îmbrăcați în negru. Nu îmi plăcea sa port doliu, nu ajuta la nimic. Suferința va fi prezenta pentru totdeauna. Însă ma voi supune tradițiilor și le ofer zâmbetul trist.

     — Am pierdut mulți pe drum, îi aud vocea lui Dex ce o mângâie in același timp pe Minerva pe brat pentru a-i mai calma din suferință si lacrimi. Iar în numele lor, trebuie să continuam sa ridicam numele Blackband în slavi. Prin această banda, KJ, Erza, Black, Nick și Yasmin, nu vor muri niciodată.

      Toți sunt de acord cu el. Simt nevoia sa zic ceva. Deși încă ma simt slăbită și puțin cam amețita, îmi fac curaj sa vorbesc drept lidera a bandei :

      — Îmi este dor de toți, știți... Îmi e dor de glumele lui KJ. Îmi e dor de sora mea ce încerca mereu sa ma țină departe de belele și eu sa ma duc fix acolo, îmi e dor de Black care îmi arunca mereu o privire pe furiș când vorbeam cu Yasmin, îmi e dor de Nick și prin tot ce am trecut cu el și eram mandra de evoluția si ajutorul sau... Și îmi va fi dor de Yasmin și de prietenia sa. Însă noi suntem aici. Și cum a spus și Dex, ei vor trai prin Blackband.

      — Sincer? începe și Erick a vorbi. Pun pariu că toți dintre ei și - ar dori să ne facem mangă de beți în loc să îi jelim.

       Însă propunerea lui Erick, ce ar părea imorala, a cam mers. Pentru ca avea dreptate. Membrii Blackband sunt deosebiți. Și cam bețivi din ce am observat. Iar după ce am fost și eu externata, m-am făcut criță.

     In cinstea tuturor care au murit pentru banda.