Blackband

†Capitolul 16†

16. „ Karinuț. ”

       Totul s-a intamplat prea repede. Și poate da, eram speriată de ceea ce am văzut, nu mi-ar fi trecut niciodată prin cap cât de periculos poate fi să fii în clanul Blackband. Și poate ar trebui să îmi fac bagajele să fug cât mai departe, dar hei... Am cunoscut aici persoane, poate nu par bune, dar sunt. Au un sufelt imens. Printre acesea se numără Kj, Vanesa, Erick, și toți din Blackband, căci am văzut cât de uniți au fost și fiecare apăra spatele ceuilalt.      

       Ding, ding.   

       „ Mișcă-ți curul la cabană în 20 de minute. Îmbracă-te lejer, începem antrenamentele. "

       Ridic o sprânceană și..antrenamente? Ce antrenamente?

       „ Despre ce antrenamente vorbești?"

       „ Mai ai 19 minute. "

     Mă strâmb în fața telefonului și mă arunc din pat imediat. Ceasul arăta ora 06.00 și pot jura că nu m-am mai trezit atât de dimineață de când eram la liceu.

       Mă aranjez din nou gotic, punandu-mi pantaloni negri cu plasă – nu aveam haine gotice foarte lejere. Îmi las părul desprins și mă dau cu rujul negru și puțin machiaj de aceeași culoare pe ploape.

       Aproape alerg când deja întârziasem, însă îl găsesc pe Erick în fața cabanei, lovind un manechin. Era îmbrăcat într-o pereche de pantaloni sport largi, dar în care arăta bestial, iar maieul acela negru larg...oh, Dumnezeule! Ce se întâmplă cu tine, Karina?

        — Mai salivezi mult sau ai de gând să vii și să începem antrenamentele? mă întreabă cu tonul său serios, însă rânjetul îl dă de gol.

      Îmi dau ochii peste cap și îmi dau jacheta jos, așezând-o pe o butururgă. Mă apropii de el și-mi pun mâinile în șolduri, privindu-l serios.

       — Acum îmi spui despre antrenamente vorbești?

       — Ca să fii o Blackband trebuie să știi să te aperi, Scarlet. Așa că vino aici, promit că nu te mănânc și bagă la cap fiecare cuvânt pe care ți-l spun.

       Dar nu mă mișc din loc, îmi așez brațele la piept și-l privesc încruntată. El observă că nu am de gând să-l ascult așa că se oprește din a lovi manechinul. Ia de pe o altă buturugă un prosop și se șterge cu el pe față, pe gât și pe piept. Se încruntă și el și se pozitionează în fața mea.

        — Nu ai nimic de zis? îl întreb supărată printre dinți. Asta e tot ce poți? Să te prefaci că nimic nu s-a intamplat acolo? Credeam că poți mai mult, Erick.

        Acesta adoptă o expresie neutră, dar ochii i se întunecă și pe frunte îi apare o cută adâncă. Trag aer în piept si aștept o reacție din partea lui, însă nu.

       — Ce a fost aia, Erick? Cine mama naibi erau ăia? Ce rahat s-a întâmplat acolo? De ce nimeni nu mi-a zis că...voi omorâți oameni și...umblați cu arme și..

        Face un pas către mine si suntem mult prea aproape ca să mai continui. Este mult prea înalt, așa că ridic capul spre el ca să-l pot privi în ochi și să-i arăt că nu-s asa fricoasă cum zice el.

      — Ești sigură că nu ți-am zis, Scarlet? De ce te smiorcăi ca un plod? Ești sigură că nu ți-am repetat și eu, și sor-ta și cine a mai avut ocazia că Blackband reprezinta o responsabilitate enormă? A repetat Erza cuvintele " de viață și de moarte" în raport cu Blackband?