Blackband

Capitolul 3

        Blackband se reunise. Totul devenise la normal. Sau aproape la normal. Însă în sfârșit eram fericită: Blackband sunt din nou uniți, chiar dacă nu în formă completa. Radeam din nou cu Vanesa, aveam un nou membru de pregătit pentru abnda: sora sa, Teresa. De asemenea, după câteva luni am reusit sa il scoatem pe idiotul de Kevin din închisoare.

         Înainte Blackband era renumită pentru oamenii " răi" , așa cum îi numeau oamenii în general de zi cu zi. Însă de data aceasta, nu voi permite ca cineva sa mai fie în pericol din cauza acestei reputații. Pentru că în acești ani am tot auzit prin oras de " Mafia Blackband " . Bine, o numim mafie dacă asta vor, însă dr data aceasta e o mafie bună. Pentru că Blackband în câteva luni a reușit să strângă fonduri de mii de euro pentru copiii bolnavi de cancer. Tot cei din Blackband au reușit să se infiltreze cumva în ajutorul armatei cu ajutorul lui Kevin. Deși erau acte de caritate, banii ne veneau grămadă.

        Am dotat securitatea vilei Blackband, am oferit ce era de oferit fiecărui membru Blackband si astfel, cu toții am devenit știuți de către toată lumea ca fiind " băieții buni sub măștile de mafioți " .

       Eu m-am retras de la sală, însă nu îmi pare rău. Tot ce am vrut este aici. Și de data aceasta, nici Montana nu ne mai poate separa, căci dacă vor război, îi voi da război. Însă pe calea mea.

          — Tuturor ne-a fost greu în aceste luni. Unii am incercat sa ne refacem niste vieți dar nimic nu mai este la fel, mai tare ne-am adâncit într-un abis...

          Yasmin vorbește pentru prima oară de când stăm cu toții la masă, după 8 luni de înființarea bandei. Stiu despre ce  vorbește, însă Blake ne va rămâne în inimile tuturor, la fel ca si Kj, la fel ca și Erza. Le am făcut la toti cei trei un altar în subsolul vilei, sper sa rămânem la acel număr și să nu mai moară nimeni, căci nu mi-aș mai putea-o ierta.

           — Totuși, Karina, nu ne-ai spus care-i treaba cu Nïno. Adică da, am înțeles, nu e vreun pericol și nu mai face parte din mafia cu taica-sau, însă după tot ce a făcut...

          Imi ridic ușor privirea către Dex și încuviințez.

            — Numele lui este Nick. Și m-a ajutat foarte mult in cautarea voastră. Poate fi și sincer, și bun, și un prieten loial. Cand cei de la Montana au apărut la cimitir, el m-a salvat. Dacă nu era el, acum zaceam într-o groapă cu pământ peste.

            — Că tot vorbiți de lup! aud vocea lui Nick și toți își dau ochii peste cap, iar eu chicotesc.

      Acesta vine la mine si ma ciufuleste. Acesta a devenit salutul sau pentru mine în ultimii ani. Se așează lângă un scaun lângă mine și îmi furculița din mână pentru a savura alături de mine salata din farfuria mea. Toți îl privesc încruntați, ceea ce mă amuză și mai tare.

         — De Erick ati mai auzit ceva?

         Și a spart gheata. Vanesa mă privește în primul rând pe mine si înghit în sec.

          — Nu am putut da de el.

          — Nu ai putut sau nu ai vrut  Karinuț?

      Nick nu mă ajută și îi arunc cea mai urâtă privire a mea. Strâng din dinți și încerc să găsesc o explicație cât mai relevantă pentru care liderul lor nu este aici.

          — Am incercat sa il caut. Însă recunosc că nu m-am străduit deloc așa cum am făcut cu voi. Pentru că el a făcut o alegere și vreau să i-o respect. Iar acea alegere a luat-o de fapt pentru toți  pentru ca era evident că dacă el pleacă, Blackband se va destrăma. El era stâlpul vostru. Nu vreau să mai trec niciodată prin tot ce am trecut în ultimii ani. Pentru că voi sunteti familia mea. Unica mea familie.

         Vanesa încă se uita insistent la mine, însă deoarece sunt de părere că am zis tot ce am avut de zis, mă ridic de la masa fără să mai zic vreun cuvânt și mă duc sus, în camera mea.

        Însă nu pot sta singură cu gândurile mele, căci Nick apare imediat, invandandu-mi cameră fără măcar să bată la ușă ca un om normal. Se așează lângă mine pe pat si devine serios, din latura să copilăroasă.

        — Blackband nu e la fel fără el, spun dintr-odată și Nick își așează mâna pe umărul meu. Ei il vor pe el, nu pe mine.

         — Hei, nu trebuie să interpretezi astfel. Te iubesc toți de acolo de jos, doar că e normal să întrebe de o persoană cu care au stat ani, dinainte să apari și tu. Acum, mai mult ca niciodată, trebuie să fiți uniți. Montana e pe urmele voastre.

          — Au nevoie de el.

          — Tu sau ei?

      Mă încrunt la el, însă acesta încă este serios în continuare.

          — Știu unde este Erick, Imi spune dintr-odată și mă încrunt și mai tare. Și îmi pare rău că nu ți-am spus, însă i-am promis că nu iti voi spune doar in caz de pericol.

           — Unde e? E bine?

            — Nu-ți pot da aceste detalii...dar este bine, murmură și vreau să încep să țip la el ca mi-a ascund asta atata timp, însă un sunet asurzitor se aude brusc de afară.

        Nick tresare, ceea ce mă face si pe mine sa ma cutremur. Imi iau imediat arma și urmata de Nick, cobor imediat jos. Toți erau în picioare și cu armele în mână.

        Le fac semn să facă liniște, în timp ce sunetul se aude din ce in ce mai tare și mai aproape. Toți se pun în semicerc în fața ușii, când un bătut în ușă ne pune pe toți în alarma. Dacă Montana a ales să vină chiar la noi la ușă să ne omoare, ei bine, proasta alegere. 

        Deschid ușa brusc cu piciorul și îndreptăm toți arma spre această direcție.

          — Mă așteptam să mă întâmpinați cu flori și confeti, nu arme. Dar vă iert, familia-i familie.

        Armele sunt aruncate la podea și toți aleargă spre acesta să îl ia în brațe și să dea mâna cu el. Eu și Nick stăm deoparte. După ce toți se salută cu el și se îmbrățișează, acesta vine spre mine si îmi ia mâna intr-a lui și mi-o sărută ușor.

          — Karinuț, murmură acesta cu un zâmbet tâmp pe față și mă abțin să nu lacrimez de fericire deși nu voiam să mă vadă nimeni atât de vulnerabilă și păsătoare când vine vorba de idiot.

          — Erick, idiotule...

          — Mă bucur să fac cunoștință în sfârșit cu marea lidera Blackband despre care tot am auzit ca a făcut furori în lipsa mea.

           — Câți pumni in cap vrei? îi spun si toți încep să râdă, însă eu raman serioasă.

       Pentru că până acum a fost floare la ureche. De acum în colo adevărul greu vine. Și la naiba, cum o să îi rezist? S-a facut și mai frumos bărbat, idiotul!