Cicatricile Lui || Minsung

c i n c i.

Avea de gând să-l împingă pe Minho departe de el dar înainte să poată face asta, Minho a vorbit și l-a întrebat,

"De ce îți sunt urechile așa de roșii?"

Jisung și-a trăsnit una mintal. 'Cât de jenantă mai poate deveni viața mea?' S-a gândit în timp ce s-a ridicat repejor pe propriile picioare. Minho i-a dat drumul iar Jisung a făcut câțiva pași înapoi, depărtându-se de membrul mafiei.

"Deoarece este foarte cald aici." Jisung a spus repejor în timp ce-și făcea vânt cu mâna, încercând să-și acopere teribila minciună. De ce erau urechile sale așa de roșii dintr-o dată?

"Nici măcar nu-i cald aici, aerul condiționat e pornit." Minho și-a dat ochii peste cap, "Nu păcălești pe nimeni dar ok."

"Nu știi nimic despre mine. Și ce dacă aerul condiționat e pornit? Tot îmi este cald și sunt transpirat de la dat cu mopul și curățat băncile." Jisung a țipat la el, regretând instant, amintindu-și cu cine vorbește.

După ce a auzit asta, Minho i-a aruncat o privire furioasă. Acesta din urmă și-a deschis gura pentru a-și cere scuze că și-a ridicat vocea dar înainte să poată spune ceva, Minho a început să se aproprie de el.

Observându-l apropiindu-se de el, Jisung a făcut câțiva pași înapoi. Din păcate, înainte să poată menține o distanță rezonabilă între ei, șoldul lui Jisung s-a izbit de o bancă, oprindu-l din a mai putea merge înapoi. Minho a continuat să se aproprie de el, oprindu-se când era fix în fața lui.

Jisung își putea simți inima căzându-i din piept. Știa că Minho avea de gând să-i dea un pumn în față ori să-i dea o palmă sau să-l apuce de guler și să-l trântească de podea. Îl vedea pe Minho făcându-le asta tuturor băieților din școală, pentru asta e cunoscut. Jisung nu a crezut niciodată că va fi unul dintre ei. Și-a închis ochii, nedorind să vadă ce va face Minho în continuare. Jisung a așteptat ca pumnul lui Minho să se ciocnească cu obrazul său dar în schimb, Jisung i-a auzit vocea lui Minho în urechea sa dreaptă, șoptindu-i,

"O să o las pe asta să treacă. Data viitoare nu uita cu cine vorbești, Han Jisung."

Jisung îi putea simți respirația lui Minho pe gâtul său. I-a trimis fiori de-a lungul spinării, iar părul de pe corp i se ridicase. Minho și-a îndreptat spatele și s-a îndepărtat de Jisung, aruncându-i o privire rece. O privire ce l-a făcut să tremure de frică. Cu acestea, și-a adunat toate lucrurile și a ieșit din clasă.

Jisung a rămas acolo, uimit, cu ochii larg deschiși, inima bătându-i în piept. Nu putea să lege ceea ce tocmai se întâmplase. Jisung și-a simțit obrajii înroșindu-se și mai mult în timp ce se gândea cât de aproape era Minho de el.

'Cum de îmi știe Minho numele? De ce nu m-a pocnit Minho chiar acolo? De obicei nu ezită niciodată. Vreau să zic, nu mă plâng... dar de ce? De ce mă simt așa? De ce are Minho efectul ăsta asupra mea? Minho chiar m-a lăsat să termin de curățat singur?' Toate aceste gânduri zburau prin mintea lui Jisung în timp ce acesta a început să strângă produsele de curățenie.

--

După ce a curățat și a plecat de la școală, Jisung a mers pe aleea sa și odată ajuns acasă, a deschis ușa de la intrare, observând că nu era nimeni acasă.

S-a descălțat și a fugit sus către camera sa. Odată intrat, s-a trântit în pat. Jisung și-a simțit telefonul vibrând în mână, speriindu-l puțin. S-a ridicat și și-a verificat notificările, văzând că a primit un mesaj de la Felix pe grupul lor.

yongyongbokie
jisung ai terminat 
cu detenția?
spune-ne ce s-a întamplat

jisung