Cicatricile Lui || Minsung

t r e i.

Odată ce Jisung a văzut cine avea să fie profesorul lor, a știut că matematica n-o să fie cu siguranță amuzantă. Atunci lucrurile au început s-o ia la vale.

Era timpul pentru mate. Lui Jisung deobicei îi plăcea matematica, căci se pricepea la ea, dar odată ce a văzut cine le va fi profesor știa că nu va mai fi materia lui preferată.

Domnul Kim.

Domnul Kim e un profesor foarte strict. Și de asemenea, nu este așa de bun la predat. Spune răspunsurile greșite în majoritatea timpului din oră și se enervează mereu pe elevii ce încearcă să-l corecteze. Jisung e unul din acei elevi. Da, Jisung l-a mai avut pe Domnul Kim ca profesor, având in vedere că a avut 2 tipuri diferite de matematică predate.

"Bună ziua clasă, o să fiu profesorul vostru de matematică în acest an. Vă rog să-mi spuneți Domnul Kim." A spus fără entuziasm. Ochii profesorului au scanat încăperea pentru a afla cine vor fi elevii lui. Odată ce ochii lui l-au zărit pe Jisung, a lăsat cel mai mare oftat, în timp ce Jisung i-a zâmbit. Profesorul i-a ignorat zâmbetul batjocoritor și a început să vorbească despre lecție.

Jisung s-a întors spre stânga lui și a chicotit spunând "O să fie un an amuzant." Felix și-a dat ochii peste cap în glumă.

----

Până acum, Jisung a crezut că ora mergea destul de bine. A fost nevoit să corecteze profesorul doar de două ori și de fiecare dată când a făcut-o, Domnul Kim i-a trăznit o mică privire urâtă. Mai erau 10 minute din oră și atunci lucrurile au început s-o ia la vale.

Jisung rezolva ecuații pe foaia lui, ce trebuiau terminate până la sfârșitul orei. La una dintre probleme s-a încurcat și a obținut răspunsul greșit. S-a uitat la creionul pe care îl avea în mână și a observat că nu avea o radieră. Și-a verificat penarul și a realizat că nu are nicio gumă de șters la el. Nu putea să-i întrebe pe Felix sau Seungmin deoarece ei mereu scriau cu pixul. Elevii din fața lui scriau de asemenea cu pixul.

'Doamne, toată lumea din clasa asta scrie cu pixul?' S-a gândit Jisung. Acesta din urmă s-a uitat prin împrejur și a observat că Minho avea pe bancă o radieră 'Cred că glumești cu mine. De ce e  el singura persoană de pe lângă mine cu o radieră? Nu vreau să-l întreb, dar trebuie să rezolvăm foaia până la sfârșitul orei.' Jisung voia să moară.

După ce contemplă pentru un minut, Jisung s-a întors spre dreapta lui, uitându-se la Minho care răsucea un creion între degete și se uita în jos, în telefonul său care era sub bancă pentru ca profesorul să nu-l poată vedea, "A-Ai vreo radieră pe care o pot împrumuta?" Jisung a spus încet, bâlbâindu-se.

Minho nu s-a uitat în sus. Nu l-a auzit pe Jisung. Era prea concentrat în orice făcea pe telefonul său.

Jisung a țipat în mintea lui. "Hei, Minho." A încercat din nou.

Băiatul menționat și-a ridicat privirea din telefon, uitându-se la Jisung. A încetat din a-și mai răsuci creionul, iar Jisung putea observa că Minho era dincolo de enervat că cineva vorbea cu el. I-a aruncat o privire urâtă. Cu cât se uita Minho mai mult la Jisung fără a spune nimic, cu atât mai mult Jisung voia să se arunce într-o gaură și să moară.

"Ce vre-" Minho a spus cu asprime dar a fost întrerupt de profesor.

"Minho, nu vorbi în timp ce în clasă e o atmosferă liniștită de lucru. Asta e o detenție pe după ore pentru tine!" Domnul Kim a spus sever.

Minho l-a sfidat dându-și ochii peste cap.

'Căcat, căcat, căcat. A luat detenție din cauza prostului de mine. Iisuse Hristoase o să mă urască acum.' Jisung s-a pălmuit internal.