Cicatricile Lui || Minsung

n o u ă.

Era luni. Asta înseamna că era în sfârșit ziua când Jisung putea să meargă acasă.

Aceste trei zile au fost GROAZNICE. Jisung a fost extrem de plictisit. Prietenii săi l-au vizitat oricând au avut timp și i-au adus mâncare având în vedere că mâncarea de la spital nu era bună deloc. Dar tot ce voia Jisung să facă era să doarmă în patul său cald și moale. Nu-i plăcea să stea în camera asta albă, în aceeași poziție, mâncând aceeași mâncare în fiecare zi.

Doctorul venise și îi spuse lui Jisung că putea să plece oricând dorea. Jisung practic sărise din pat când doctorul ieșise din salon. În sfârșit era LIBER.

Jisung s-a uitat la ceas. 12:47 pm. Acesta din urmă putea să mai ajungă la prânz și la ultimele trei ore.

Acesta se decidea dacă să meargă sau nu când și-a auzit sora vorbindu-i "Jisung, nu mergi la școală."

Ochii acestuia s-au deschis surprinși. A arătat către sora lui, "Cum ai știut că mă gândeam la asta?"

Jihyo și-a dat ochii peste cap. "Practic eu te-am crescut, te cunosc mai bine decât te cunoști tu. Doar stai acasă și odihnește-te, poți merge la școală mâine."

Jisung a oftat, "Asta am făcut pentru ultimele trei zile. M-am odihnit. Vreau să merg să fac și altceva."

Brian s-a ridicat din scaun și își puse mâna în jurul umărului lui Jisung, "Poți să faci asta mâine. Cu cât de odihnești mai mult cu atât mai repede te vei vindeca."

Jisung s-a bosumflat

"Fruntea sus frate, dacă nu mergi la școală atunci vom putea să ne uităm la filmele tale preferate și să mâncăm mâncarea ta preferată."

Ochii lui Jisung s-au luminat, "S-a făcut."

--

Jisung s-a trezit iritat în dimineața următoare, evident, dar se simțea minunat. Acesta din urmă era entuziasmat că avea să facă în sfârșit ceva productiv, în loc să stea în pat toată ziua.

După ce se pregătise și își puse uniforma, și-a strigat sora. Jihyo i-a deschis ușa lui Jisung și i-a răspuns.

"Ce s-a întâmplat?"

"Pot să-ți folosesc machiajele? Vreau să-mi acopăr vânătaia asta de pe obraz. Nu am dispoziția necesară să mă întrebe colegii ce s-a întâmplat." Jisung a întrebat-o.

"Sigur, mă întorc imediat." Jihyo a ieșit din cameră.

A venit înapoi cu ceva în mână. "Stai jos."

Jisung a stat jos la birou și s-a întors către sora lui "Ce e aia?"

"Fond de ten, o să-ți acopere vânătaia. Doar să nu-ți atingi obrazul că o să se șteargă." Jihyo a început să-i aplice fond de ten pe obrazul fratelui său.

Jisung a tresărit la brusca răceală pe obrazul său. Jihyo l-a dat cu grijă pe fratele ei cu fond de ten, încercând să nu apese prea tare pe vânătaie.

"Și gata." Jihyo și-a îndreptat spatele, închizând tubul.

Jisung s-a uitat la el în oglindă. Locul de pe obrazul său care era odată galben purpuriu, acum a fost înlocuit cu tonul pielii sale obișnuite.

Jisung și-a mărit ochii "Ce dracu'? Chestia e magie."

Jihyo a râs, "Du-te jos să mănânci."

"Eu nu mănânc dimineața."

"Ai face bine să mănânci micul dejun pe care ți l-am făcut. Îmi ești dator că te-am ajutat să-ți acoperi vânătaia." Aceasta l-a manipulat.