Cicatricile Lui || Minsung

u n u.

Ușa dormitorului lui Jisung s-a deschis brusc, "Jisung, mișcă-ți fundul încoace! O să întârzii în prima ta zi de școală!", fratele mai mare al lui Jisung, Younghyun aka Brian a țipat.

"Ugh... încă cinci minute." Jisung a reușit să suspine, nemișcându-se din poziția din care era.

"Îți dau 3 secunde." Vocea enervantă a zis din nou.

Jisung a suspinat ca răspuns, tot nemișcând un mușchi.

"Unu... Doi... Trei!"

Jisung era nederanjat, aproape adormind din nou.

"Bine. Tu ai vrut-o."

Tânărul a simțit ceva spărgându-se de capul său și apoi o substanță lipicioasă scurgându-se pe capul lui. S-a ridicat imediat din poziția sa confortabilă și și-a sters ochii de substanța scârboasă. Jisung s-a uitat la mâinile sale și a văzut un reziduu galben. Acesta pe urmă s-a uitat urât la fratele său ce stătea chiar lângă patul său cu un cofraj de ouă în mână. Brian i-a trăznit lui Jisung o privire îngâmfată.

"Ce dracu? Ăsta-i ou?" Jisung a spus printre dinți  în timp ce coaja i-a căzut din cap și a aterizat pe eșarfa sa.

"Ți-am spus să te ridici." Este tot ce a spus Brian ridicând din umeri.

Printr-o mișcare rapidă, Jisung a apucat cofrajul de ouă și l-a deschis. A căutat un ou pe care să-l arunce în fratele său, dar a realizat pe urmă că nu mai era niciunul rămas.

Brian a început să râdă de fratele său. "Ha, târfo! Nu mai sunt oua ca să arunci în mine."

În schimb, Jisung a aruncat cofrajul de ouă, apucând de asemenea și coaja ce era pe eșarfa sa și a aruncat-o în fratele său, ce acum fugea afară din cameră.

"Ai irosit ultimul ou pe fața mea? L-aș fi putut mânca la micul dejun!" A urlat pentru ca fratele său să-l audă.

"Tu nici măcar nu mănânci dimineața!" Brian a urlat înapoi.

Jisung a oftat, ridicându-se din pat și îndreptându-se spre baie. Acesta s-a uitat pe urmă în oglindă și s-a speriat. Jisung abia putea să-și deschidă ochii, însă putea vedea cât de oribil arăta. Părul său era lipicios pe toate părțile, aproape ca un arici de mare. Oul crăpat se scurgea pe fața lui pufoasă și pungile de sub ochi erau evidente.

Nevrând se se mai uite la el însuși, Jisung a făcut un duș ca să se curețe de ou, s-a spălat apoi pe dinți și față și a ieșit din baie, ducându-se înapoi în camera sa pentru a se îmbrăca în uniforma școlară. Și-a aranjat părul și a coborât jos unde fratele și sora lui stăteau la masă mâncând ovăz.

"Hei Jihyo noona." Jisung a zâmbit strălucitor.

Aceasta s-a uitat sus și l-a zărit pe fratele său venind spre ea. "Hei Jisungie." Jihyo a zâmbit în timp ce acesta s-a așezat lângă ea. "Nu mai avem ouă, dar am făcut ovăz. Vrei?" Mențiunea ouălelor l-a făcut pe Brian să pufnească în râs, în timp ce Jisung a dat din gât și s-a uitat urât spre el.

"Nu, e ok. Trebuie să plec ori o să întârzii la școala. Pa, noona!" Jisung a spus în timp ce s-a ridicat și și-a aruncat ghiozdanul în spate, mergând grăbit spre ușă. Știa ce avea să urmeze și voia să plece înainte ca sora lui să înceapă a vorbi, dar evident, a fost prea lent.

"Jisung, micul dejun este important de mâncat. Măcar ia un baton de cereale." i-a cerut Jihyo.

Jisung s-a întors și s-a văitat "Noona, știi că nu mănânc niciodată dimineața."

"Da, și nu înțeleg de ce." Jihyo i-a aruncat batonul de cereale.

"Pentru că nu îmi este foame." Jisung a mormăit pentru el însuși în timp ce a prins batonul și a oftat. "Pa, Noona." A spus mai tare.

"Ei! Eu nu primesc un la revedere?" Brian a întrebat, ridicându-și o sprânceană.

"Oh, scuză-mă, ce-ai spus? Nu te-am putut auzi?" Jisung a răspuns în timp ce a îeșit grăbit pe ușă, închizând-o înainte ca fratele său să mai poată spună ceva.

Jisung a mers pe aleea lui și și-a deschis poarta. A continuat pe trotuar și a început să se îndrepte spre școală când a auzit pe cineva țipând din spate. "Hei, Jisung!"

Băiatul menționat s-a întors rapid și a zâmbit după ce a văzut cine era. "Felix! Ești pregătit pentru prima zi de școală?" A întrebat în timp ce își aștepta prietenul Australian să-l ajungă.

"Nu, e vineri. Cine dracului are prima zi de școală vinerea? Aparent districtul nostru școlar. District 9 este nașpa. De ce nu putem fi în District 7 sau ceva de genul? Ei nu încep școala până luni. Aș putea face lucruri mult mai bune decât să merg la școală." S-a plâns amărât când a ajuns lângă Jisung.

Jisung și-a ridicat o sprânceană, "A, da? Nu ai nicio viață Felix, ce ai putea face dacă n-ai merge la școală?

"Doar am respirat și deja mă calomniezi. Nici tu nu ai o viață." Felix i-a răstit înapoi. "Și eu aș putea dormi."

"Ai dormit toată vara. Cred că ai dormit destul!" Jisung a răspuns. "Plus, școala nu e atât de rea."

Felix l-a luat în râs, "Spui tu, Domnul Sunt cel mai inteligent elev din școală."

Jisung și-a dat ochii peste cap, "Nu știi nici măcar să vorbești. Ești al treilea cel mai inteligent elev din școala noastra, chiar sub Seungmin."

"Ugh, nu-mi aminti. Seungmin se poartă de parcă ar fi mult mai bun decât mine, cand el abia m-a putut bate." A mârâit. "Scopul meu anul ăsta este să-l bat și pe el și pe tine și să iau #1." A spus înainte să parcurgă restul drumului spre școală fugind.

"IN VISELE TALE, YONGBOK!" Jisung a urlat, făcându-se sigur că Felix l-a auzit, iar acesta a afirmat arătându-i degetul mijlociu în timp ce fugea prin porțile școlii. "De ce sunt prieten cu el?" Jisung s-a gândit în timp ce a intrat, de asemenea, pe porțile școlii.

Jisung l-a văzut pe Felix mergând cu Seungmin spre clasa lor și a fugit către ei pentru a merge împreună.

Cand cei trei băieți au intrat în clasă, Jisung a observat că încă nu erau multe persoane în clasă. Iar persoanele care erau stăteau cu propriul lor grup de prieteni.

Locurile au fost atribuite și destul de amuzante, Seungmin stătea în spatele lui Jisung, iar Felix stătea în partea stânga a lui Jisung. După ce s-au așezat în locurile atribuite, Jisung și Felix s-au întors către Seungmin pentru a putea vorbi.

"Credeți că or să fie in clasă cu noi?" Seungmin i-a întrebat pe Felix și Jisung, care erau confuzi.

"Cine?" Felix a întrebat.

"Știi exact despre cine vorbesc." Seungmin le-a arătat privirea.

Înțelegând însfârșit despre cine era vorba, Jisung a răspuns "Vreau să spun, poate unul dintre ei? Clar nu or să fie toți trei. Asta nu se va întâmpla niciodată."

"O Doamne, sper că nu sunt toți trei. O să devină iad. Aș prefera să-mi vând piciorul." A spus Felix.

Chiar atunci profesorul a intrat pe ușă și a anunțat cu voce tare, "Bună ziua clasă, o să fiu profesorul vostru anul acesta. Vă rog să-mi ziceți Domnul Park. O să începem ziua cu istoria."

Felix și Jisung s-au întors în timp ce el începuse lecția. Jisung fiind elevul silitor ce este, a început să-și ia notițe imediat.

După câteva minute din oră, toată lumea a auzit ușa deschizându-se. Atunci șoaptele au început să se audă. Jisung și-a ridicat privirea din caiet să vadă cine a întârziat și a zărit trei băieți stând în fața clasei. Respirația lui s-a oprit pentru o secundă iar ochii i s-au mărit. Acum a înțeles de ce toată lumea șușotea.

Jisung s-a uitat la Felix care avea aceași expresie faciala ca și el. "N-are cum.." Felix a șoptit.

Jisung și Felix s-au uitat în spatele lor către Seungmin. Acesta le-a șoptit "Ce dracului. Asta nu poate fi real."