Cicatricile Lui || Minsung

p a t r u.

Jisung a zâmbit și apoi cei trei au plecat, lăsându-l stând în fața ușii ce ducea către detenție.

A stat acolo pentru câteva secunde înainte de a lăsa un mare oftat și să înainteze în cameră.

Jisung l-a observat întâi pe membrul mafiei stând în spatele clasei pe telefonul său, cu picioarele pe bancă, sprijinit de scaun.

Jisung era surprins ca Minho chiar apăruse la detenție. Minho avuse parte de multe detenții în școala gimnazială și liceu. Dintre toate aceste sute de detenții, apăruse la poate 15 dintre ele. Deci de ce a ales să apară la aceasta? În special împreună cu cel ce i-a adus această detenție.

Minho și-a luat ochii din telefon și l-a văzut pe Jisung stând în fața ușii, s-a uitat la el pentru câteva secunde bune înainte să se întoarcă la a sta pe telefonul său. Scurta holbare i-a oferit lui Jisung un sentiment ciudat, și nu-i plăcea.

Jisung a luat loc repejor într-o bancă din fața clasei, cât de departe posibil de Minho. Și-a deschis ghiozdanul și și-a scos tema, apucându-se de ea, așteptând profesorul să intre în clasă. La fix, acesta intrase pe ușă și stătea în fața clasei.

"Bine ați venit la detenție, copii. Scoateți-vă temele și faceți-le sau puteți să citiți ori să învățați pentru următoarea oră dacă doriți." Profesorul a spus în timp ce s-a așezat la catedră. Fix când acesta se pusese jos, i-a sunat telefonul. Aceasta din urmă l-a căutat prin haine și a răspuns la apel, punându-și telefonul la ureche. "Ok" A fost tot ce a spus înainte să închidă.

"Bine copii, a intervenit ceva și sunt nevoit să plec, dar asta nu înseamnă că sunteți liberi. Voi doi o să spălați și o să curățați băncile. Fiți siguri că luați și toată guma de sub ele. Vreau să văd această clasă lună când o să intru luni dimineața în ea. Puteți pleca odată ce ați terminat. Jisung, sunt destul de sigur că știi unde sunt gălețile și cârpele deci da, distrați-vă." A spus înainte să iasă din cameră.

'Distrați-vă pe dracu'.' Jisung s-a gândit. S-a ridicat din bancă și a ieșit din cameră. Jisung a continuat să meargă până la cămara îngrijitorului care era la două uși distanță în stânga. A deschis ușa și a apucat repejor cârpe, o găleată, răzuitoare și un mop. Le-a târât pe urmă înapoi în clasă. Minho nu s-a mai mișcat de când Jisung a ieșit din cameră.

'Trebuie să curăț băncile cu un membru al mafiei. Doar noi doi în această cameră. Iisuse Hristoase, de ce eu? De ce el? Mă sperie ca dracu'. Cel mai probabil nici nu va curăța și o să trebuiască să fac eu totul singur.' Jisung și-a dat ochii peste cap și a pus echipamentul jos pe podea.

"De ce îți dai ochii peste cap?" Minho i-a răstit rece în timp ce a mers în față luând o cârpă.

Jisung și-a deschis ochii larg 'Căcat, căcat, căcat. Cum de a văzut asta?', "Um, um f-fără motiv.." Jisung și-a trăznit una mintal pentru că s-a bâlbâit. Își putea simți obrajii înroșindu-se de rușine deci a apucat repede o cârpă, băgând-o în apa cu săpun din găleată și întorcându-se, începând să curețe unul dintre birouri pentru a-și ascunde fața de Minho.

Minho l-a batjocorit și s-a dus către găleata cu apă cu săpun. Jisung era mirat că Minho chiar curăța birourile. Tipul ce era probabil motivul pentru care erau gume sub birouri. Tipul ce probabil nu a atins în viața lui vreun instrument pentru curățenie, ce probabil nu a curățat nimic in viața lui pe lângă sânge, chiar avea de gând să curețe birourile.

Jisung l-a urmărit pe Minho încetișor în timp ce-și sufleca mânecile pentru a nu se uda când băga cârpa în găleată. Acesta a ridicat cârpa și a stors-o încet, uitându-se cum se scurgea apa din ea, căzând înapoi în găleată.

Încheieturile lui Minho i-au atras atenția lui Jisung. Acesta din urmă a observat ceva în jurul lor. Jisung nu prea știa la ce se uita și înainte să poată vedea mai bine, Minho se întorsese.

Jisung și-a îndreptat ochii către birou repejor și a continuat să curețe, sperând ca Minho nu l-a prins holbându-se. Membrul mafiei a început să meargă către birouri și s-a oprit fix la cel de lângă Jisung.

'Sunt 30 de birouri în clasa asta și el a trebuit să-l aleagă fix pe cel de lângă mine.' Jisung s-a gândit în timp ce bătăile inimii sale au început să se grăbească din cauză nervilor săi.

Nimeni n-a spus nimic în acest timp. Aceștia au curățat birourile în liniște. Jisung a încercat de câteva ori să tragă o privire la Minho pentru a-i zări încheieturile, dar mânecile lui Minho au căzut înapoi, acoperindu-le.

--

O oră mai târziu, Minho curăța ultimul birou ce era plasat în fața clasei și Jisung dădea cu mopul.

"De ce ai făcut-o?" Minho l-a întrebat din senin, fără a-și lua ochii de pe biroul pe care îl curăța.

Întrebarea bruscă l-a luat pe Jisung pe neașteptate. 'Nu vorbește cu mine, nu?', "Să fac ce?" A întrebat cu adevărat confuz. Jisung a început să dea cu mopul mai lent, agitat din cauză răspunsului pe care avea să-l primească.

"Să încerci să mă scoți din detenție. Vreau să zic, știai oricum că vei primi și tu, deci de ce ți-ar  mai păsa? Minho l-a întrebat rece în timp ce s-a răzămat de un birou, uitându-se la Jisung trăgând mopul prin toată încăperea. A sunat aproape nervos pe Jisung că a făcut-o.

Jisung s-a oprit din dat cu mopul și a stat țeapăn în timp ce se gândea cu atenție la ce să răspundă, nedorind să spună ceva greșit. "Era doar ceva rațional de făcut atâta timp cât eu sunt motivul pentru care ai primit detenție și nu părea corect. Era vina mea, nu a ta. Apropo, scuze pentru că te-am blocat aici." Jisung a spus ultima parte puțin mai încet.

Minho a tăcut. Jisung a mers în fața clasei, punând mopul înapoi în găleată. În timp ce Jisung s-a întors, acesta a alunecat pe podeaua udă. Simțea ca și cum totul se mișca mai lent, și-a închis repede ochii, pregătindu-se de impactul cu pământul.

Dar nu l-a simțit niciodată.

În schimb, a simțit o mână înfășurându-se în jurul taliei sale, trăgându-l în direcția opusă podelii. Simțind acest schimb de direcție și noua presiune în jurul taliei sale, Jisung și-a deschis ochii și s-a întâlnit cu ochii lui Minho.

Minho l-a tras pe Jisung mai aproape de el. Jisung a gâfâit, nu-și putea lua privirea din ochii lui Minho. S-au uitat unul la altul pentru ceea ce părea a fi o eternitate dar era cu ușurință doar vreo 5 secunde. Într-un sfârșit, revenind la realitate, Jisung a observat cât de aproape e fața lui de a lui Minho, mărindu-și ochii. Acesta din urmă își putea simți fața și urechile arzând în timp ce au rupt contactul vizual. Avea de gând să-l împingă pe Minho departe de el dar înainte să poată face asta, Minho a vorbit și l-a întrebat,

"De ce îți sunt urechile așa de roșii?"

»»----------🍯----------««