Cicatricile Lui || Minsung

ș a p t e.

Salvatorul lui Jisung și-a dat jos gluga, dar băiatul rănit tot nu a putut să-i vadă fața deoarece acesta stătea cu spatele la el. Acesta își dăduse părul peste spate și se întoarse.

Jisung făcuse însfârșit contact cu cel din fața sa și gura îi căzuse la pământ.

'E real?' Jisung s-a gândit, cu adevărat șocat.

"Lee Minho?" Ochii lui Jisung s-au mărit în timp ce s-a holbat la persoana din fața sa.

"Han Jisung." Minho a declarat înapoi.

"C-Ce faci aici?"

"Te-aș putea întreba același lucru."

"Eu...Uh..." Jisung a ezitat. Minho și-a ridicat sprânceana la el.

Jisung se gândea dacă să aibă sau nu încredere în el. Într-adevăr, era cea mai înfricoșătoare persoană de la școală, dar într-un final Jisung s-a hotărât să-i spună tot deoarece acesta îl salvase în cele din urmă.

Acesta a oftat și a încercat să se ridice. Și-a ridicat piciorul pentru a face un pas dar durerea sa din stomac și coaste s-a intensificat. Acesta s-a strâmbat de durere și avea să cadă înapoi la pământ.

Minho văzuse asta și își mișcase picioarele rapid. Acesta îl prinsese pe Jisung de talie pentru a-i preveni căderea. Ca pe un reflex, Jisung și-a pus mâinile pe umerii lui Minho. Acesta s-a uitat confuz la Jisung, așteptându-l să explice.

"M-Mergeam pe o scurtătură la magazin când am auzit o fetiță mică plângând pe aleea asta. Am încercat să o ajut dar aparent ea mă ademenise ca fratele ei și mafia sa să mă tortureze și să mă omoare." După ce spusese asta, Jisung își amintise ca si Minho făcea parte dintr-o mafie. Să nu menționeze că era și cea mai periculoasă mafie.

Jisung s-a tras departe din apucarea lui Minho și a făcut câțiva pași înapoi.

Fără susținerea lui, durerea în coaste și stomac a lui Jisung a devenit relevantă din nou. Aceasta l-a cauzat pe Jisung să se ghemuiască ținându-și stomacul, plângând de durere.

"Jihyo noona e probabil atât de îngrijorată." Jisung a murmurat.

Minho s-a ghemuit în fața lui Jisung, cu spatele la el.

"Sari." Minho i-a spus lui Jisung iar acesta din urmă a ezitat.

Observându-i ezitarea, Minho a continuat "Jisung, dacă vrei să ajungi acasă o să trebuiască să sari, căci nu vei putea merge pe cont propriu. Cu cât de rapid urci cu atât mai rapid poți ajunge acasă să-i ușurezi grijile surorii tale. Știu la ce te gândești. Într-adevăr, sunt și eu într-o mafie, dar contrar la ce spune lumea, noi nu omorâm persoane aleatoriu precum alte mafii. Tocmai te-am salvat, nu o să-ți fac rău. Acum pentru ultima dată, urcă căci nu o să te mai întreb încă odată."

Nu greșea. Dacă Minho voia să-l rănească pe Jisung, acesta nu l-ar fi salvat de cei trei tipi. Băiatul rănit a oftat și s-a urcat încetișor în spatele celuilalt, fiind totuși precaut la acțiunile lui Minho și atent să nu-i rănească stomacul.

Odată ce Jisung și-a înfășurat mâinile în jurul gâtului lui Minho și acesta îl prinse bine de coapse, s-a ridicat și a început să iasă din această alee bizară.

Fusese liniște pentru câteva minute, în afară de Jisung spunându-i lui Minho pe unde să meargă.

"D-De ce erai acolo?" Jisung și-a făcut curaj să întrebe.

"Făceam o plimbare și am auzit pe cineva strigând după ajutor. Am venit să verific și te-am văzut pe tine la pământ fiind bătut." Acesta a explicat.