Savannah

6

  Soarele răsare, micile raze plăpânde pătrund în încăpere. Stau întins, reflectând asupra acestei zile și tot ce realizez e că abia aștept să vină momentul în care mă voi întâlni cu Savannah. Nu știu ce a putut să-mi facă, dar tot ce știu e că mi-a dat gândurile peste cap, mă face să vreau să mă reapuc de scris, să îmi vină acea doză de inspirație mai exact.
  După câteva clipe, deschid agenda și iau unul dintre stilourile mele preferate și încep să scriu. Mereu am fost adeptul scrisului de mână, pe hârtie, cu stiloul, clasic, frumos și cu o doză de romantism. Scrisul de mână are o însemnătate aparte pentru mine, mi se pare mult mai profund și, deși poate e un obicei învechit, iar în ziua de azi totul e digitalizat, rămâne un obicei de care nu mă pot dezlipi.
  Așa că încep, la început ideile curg cu ușurință, dar treptat, acaparat de emoții, îmi uit și propriile gânduri, având mici lacune. Tăieturi peste tăieturi și măzgăleli care nu au vreo însemnătate.

  O privesc atent, mă pierd în privirea pe care mi-o aruncă timid, iar eu lacom absorb toată energia aruncată asupra mea, fără să mă gândesc de două ori. Profit de fiecare clipă de atenție ce mi-o oferă, de fiecare minut de fericire pe care mi-l distribuie fluturii provocați involuntar. Nu cred în dragoste, nu am crezut vreodată, dar atracție există fără dar și poate. Deși poate mă contrazic singur, inima și creierul simt și gândesc diferit. Încerc să am rațiune și să nu mă las purtat de val în acest dans ce-mi lasă o urmă de răcoare sub clar de lună.
  Mă uit la ea, buzele și ochii, părul și trupul, modul de a vorbi si gesticulatul, toate acestea sunt perfecte. Oricât m-am străduit nu-i pot găsi defecte. Până și faptul că e teribil de încăpățânată mă atrage. Mă îndrăgostesc deși neg acest lucru, îmi face rău să știu ca pot deveni din moment în moment dependent de ea. Într-o clipă de neatenție, mă poate distruge pe neașteptate, poate provoca o rană adâncă ce se va vindeca greu, toate acestea se pot întâmpla dacă o las să pătrundă in sufletul meu, dacă las garda jos. Mă prefac puternic, dar știu că în scurt timp voi pierde bătălia cu sinele și mă voi lăsa purtat de acel tango de care mă tem atât de tare. Sper să nu mă îndrăgostesc de o aparență.

  Aici m-am oprit, nu știu cu ce să mai continui, nu pot să-mi găsesc cuvintele. Ciudate stări. Deși am mai avut iubite, cu niciuna nu am simțit acești dulci fiori de început.
  La scurt timp, decid să las agenda într-o parte și să îi scriu lui Savannah. Abia aștept seara aceasta și sunt convins că dacă acum nu voi face un următor pas, nu voi mai găsi un moment potrivit. Mi-e greu să nu îi arăt totul din prima și în același timp am nevoie de acea mică doză de mister pentru a face totul mai interesant, mai palpitant și intrigant.
  Îi scriu un simplu "bună dimineața" și în timp ce aștept răspunsul îmi fac rutina. Un duș, puțină ordine și micul dejun, care constă în 2 sandwich-uri cu cașcaval, pentru că nu aveam forță de altceva, lângă care am adăugat o cafea neîndulcită, toate acestea durând aproximativ 35 de minute.
  Între timp, a răspuns și am început să vorbim despre banalități. Mici lucruri neinteresante, după care a venit vorba despre seara noastră. Am ales un film destul de interesant, "Ferma animalelor", întrucât am citit și cartea, o fabulă foarte frumos construită de George Orwell. Voiam să văd ecranizarea de ceva timp, iar aceasta este ocazia perfectă.
  După mica discuție avută, mă duc să fac cumpărături pentru a găti ceva pentru când va urma seara de film și alte lucruri, cum ar fi popcorn cu caramel sau suc fără acid, pe care știu că le preferă.

  Se apropie deja ora la care ar trebui să sosească. Nu am terminat încă de gătit, pastele cu sos de roșii pe care vreau să le fac mai au nevoie de ceva timp. Sosul încă durează, l-am făcut de câteva ori până acum, deoarece greșeam câte ceva. Rețeta părea mai simplă atunci când îl vedeam pe bucătarul din clip gătind. Îmi trec mâna prin păr, acesta fiind unul dintre ticurile mele nervoase, iar în câteva clipe aud soneria, ceea ce îmi indică faptul că Savannah a ajuns. Am rămas plăcut surprins să observ că ceasul indică ora 20:00. Mă bucură faptul că e punctuală atunci când vrea.