Savannah

3

  După ce mi-am terminat orele de lucru mă îndrept spre casă și nu pot să nu observ cât de mult m-a dat peste cap conversația avută cu Savannah. Dacă avea dreptate? Dacă dragostea ruptă din iad, deși sfâșietoare este esența vieții? În teorie rodul iubirii este ideea de a procrea, asta suntem învățați, dar dacă asta e o mască asupritoare și, de fapt nu înseamnă nimic? Ne ascundem după pseudonimul că trebuie să ne găsim jumătatea și să întemeiem o familie, dar de multe ori totul este năruit. Infidelitatea este fărâma de păcat care de cele mai multe ori se strecoară pe nesimțite în viața tuturor, iar de asta asemuiesc totul cu suferință. Da, există și exemple pozitive, excepții cum le-am putea numi, dar la ce bun? Majoritatea oamenilor se plafonează conștienți în toxicitate. Cartea aleasă de ea e pură ficțiune, nimic din ce scrie acolo nu poate fi real. Nu poți iubi dincolo de limite, e imposibil. 

  Ajuns acasă, la fel de intrigat, decid să las gândurile puțin într-o parte și să-mi îndrept concentrarea asupra curățeniei. Fac casa lună, dar mă pun imediat la somn, pentru că oboseala își spune cuvântul. Nu pot nega totuși faptul că discuția din bibliotecă m-a pus puțin pe gânduri. Femeia asta este extrem de inteligentă și știe cum să-și aleagă bine cuvintele. Oh la naiba, tot ce am în cap e posibilul răspuns pe care nu mi-a oferit ocazia să i-l dau, chiar dacă nu era la fel de coerent ca al ei, mă chinuie că nu m-a lăsat să am ultimul cuvânt. Gata Stefan, oprește-te. De ce îmi face plăcere să pun sare pe rană. După scurt timp ochii mi se închid treptat, căzând într-un somn profund.

  08:54. Oh nu, am dormit mai mult decât trebuia! De obicei sunt punctual, dar astăzi m-am trezit târziu, iar în aproximativ 6 minute trebuie să ajung la bibliotecă. Asta îmi trebuie dacă stau seara până târziu să mă gândesc la tot felul de aberații spuse de o femeie pe care nici n-o cunosc. Mă îmbrac repede cu o cămașă șifonată și o pereche de blugi găsită pe scaunul din camera mea. Nu am timp să îmi beau cafeaua sau să mă spăl pe dinți, așa că renunț la idee și iau ultima gumă din pachetul lăsat pe masă. Mă încalț și fug pe scările din bloc, rugându-mă să găsesc un taxi. 

  08:59. Rahat, nu o să ajung la timp. Nici nu știu de ce mă mai chinui. Îmi dau ochii peste cap și îl sun pe Paul spunându-i să nu mă mai aștepte. La scurt timp observ un taxi și mă bucur că nu a durat atât de mult așteptarea. 

  Într-un final ajung, e ora 09:10. Doar 10 minute de întârziere. Răsuflu ușurat și cobor din mașină după ce îi ofer șoferului suma de bani pentru drum. Intru în bibliotecă și văd ceva ciudat. De fapt, mai bine zis observ pe cineva. E ea. E Savannah. Nu știu de ce, dar înghit în sec. Probabil e aici pentru a returna cartea. Mă prefac preț de câteva secunde că nu o văd, dar nu am avut timp, deoarece o văd zâmbindu-mi. Vine ușor spre mine, iar eu o salut.

-Bună dimineața, Savannah! spun cu un zâmbet în colțul gurii.

-Bună, Stefan. Am venit să returnez cartea. zice și mi-o pune în mână după care reia:

- Cred că o să-ți placă articolul meu. Discuția noastră de ieri m-a inspirat. E prima oară după mult timp când cineva chiar are o părere diferită de a mea. 

-Să știi că m-ai pus pe gânduri, dar tot nu cred că ai dreptate în totalitate. Da, punctul tău de vedere e bun, dar îmi mențin părerea. Nu cred în dragoste pură, nu cred în frumusețea ispitei și nu cred că oamenii au nevoie de cineva pentru a fi fericiți în totalitate. De-a lungul vieții ne confruntăm cu niște fiori, dar aceștia sunt trecători, nu e ceva de lungă durată și cu adevărat real. Refuz să cred că pentru a fi fericit trebuie să fii dependent de cineva. 

  O observ cum răspunsul meu o frământă, își mușcă buza fiind vizibil ușor iritată de argumentul meu. Îmi împing ochelarii pe nas și mă las pe masa din spatele meu. Așteptam un răspuns. Nici nu știu de ce voiam atât să am dreptate. E ceva complet prostesc, dar asta e, vreau să mă distrez, dar o aud deodată că vrea să spună ceva, așa că îi dau cuvântul: