Savannah

5

  Huh, atât de puțin și totuși mă face să vreau mai mult, mă împinge să îmi doresc să îi cuprind talia și să o sărut apăsat. Să o țin captivă într-o strânsoare din care să nu mai scape. Am rămas șocat, dar tot trupul mi-a rămas cuprins de un fior înțepător. Ochii ei aveau puterea să-mi aline stresul, aveam impresia că e simplă, dar doar printr-un pupic pe obraz a reușit să mă facă să ard. Parfumul ei mă seduce, oh doamne, mă simt pierdut, iar tot ce a rămas bun în mine e nevoia să o ating, să am puterea să vreau mai mult.

  -Noapte bună! am reușit să spun, dar corpul meu a rămas prins ca într-o capcană, iar după câteva secunde m-am întors la drumul meu și m-am îndreptat spre casă. Ce e atât de special la tine, Savannah?

  Uneori stau și mă gândesc la femeia aceasta, care pare să mă cunoască de o viață și reușește să să mă intrige atât de bine. Savannah e o persoană care ascunde mult mister în spate. Aș putea recunoaște cu mâna pe inimă că atunci când sunt cu ea parcă plutesc. Mă atrage, dar nu voi face niciun pas, deoarece vreau să o cunosc, nu-mi pot permite greșeli stupide cu ea, nu e genul care ar ierta ușor vreo prostie. Mă atrage când văd cât de inteligentă e, modul în care vorbește și faptul că niciodată nu e lipsită de argumente mă face să realizez că femeia asta nu e o simplă figură, ci că de fapt are o voce puternică. Zilele astea am petrecut ore în șir la telefon și am aflat o mulțime de lucruri despre ea. Cred că se pot numi pași? Da, mici, dar calculați. De multe ori m-am întrebat dacă Ea e genul de femeie care m-ar face să îmi doresc să păcătuiesc, să cad în ispită și să fiu purtat pe un nor, lăsat în voia sorții. Când îmi petrec timpul cu Ea sunt constant cuprins de inspirație. Mă face să vreau să scriu. De asta multe din lucrurile pe care le cred, prefer să le aștern, mai nou, într-o agendă. Poate e puțin demodat, dar clasic și nemuritor. După întâlnirea de acum câteva de zile am reușit să scriu un mic paragraf :

  "De unde vii tu, cu suflet înghețat de ape? Cine ești și de unde vii? Ești dintr-un loc de unde frumusețea ta face ca fețele din jur să pălească, fiind ființe insipide. Joci un rol dur, care te prinde, ești una dintre acele femei care nu pot fi doar într-un fel, ești complicată, încurcată, dar aș vrea să te descopăr. Aș vrea să fim protagoniștii unui dans imperfect. Ești doar haos, dar cu asta mă hrănesc. Cum naiba să te scot din mintea mea? Mă ucizi rapid cu senzualitatea ta." 

  Poate pare prea mult și prea repede, dar tipa asta e al naibii de specială și trezește în mine o dorință profundă de a scrie. Îmi stimulează creativitatea. Nici nu știu dacă scriu sau nu pentru ea, tot ce știu e că pe cât de caldă e, pe atât de rece se poate transforma într-o secundă. E prea vulgar să spun că o vreau, pot să mă rezum la „mă gândesc la Ea".

  Ajuns acasă, îngândurat și extrem de confuz, îmi fac tabieturile și mă pun în pat. Decid să îi scriu, să vorbim. Discuțiile sunt destul de monotone, vorbim mai multe despre film, împărțim anumite păreri pro și contra, ici colo încep să-i dau dreptate, cu greu, dar o fac. La un moment dat îmi vine în cap o idee, ce ar fi dacă aș invita-o mâine la mine să vedem un film. De data asta unul pe care să-l aleg eu. Zis și făcut, a acceptat. Mâine la 20:00 ajunge aici și vom viziona un film de groază, ceva mai diferit față de ce a ales ea azi, dar ieșim din tipare puțin. 

  Doamne, mirosul ei s-a îmbibat în toate simțurile mele, parfumul acela dulce, pe care l-am simțit încă din prima zi. Privind înapoi, acum aproape o lună, ca să fiu mai exact, nici nu-mi închipuiam că voi ajunge să o cunosc, iar acum dacă m-aș gândi mai bine, cred că tocmai m-am îndrăgostit? Mi-a invadat otice gând aveam, deci există o posibilitate care spune că da, m-am îndrăgostit. Mi se pare diferită de restul femeilor. Știu, sună penibil, seamănă cu replicile siropoase ale unor personaje dintr-un film romantic prost făcut și jalnic, dar am ajuns să cred că deși aparențele înșală, creează dependențe. Sună poetic, dar până la urmă ăsta sunt. Când sunt cu ea mă simt dezbrăcat și nu la modul vulgar, ci unul dulce. Știe ce ascund sub masca mea de om, mă cunoaște fără să mă cunoască în același timp. Pare greu de înțeles, dar așa e. Nu știu ce simt cu exactitate, dar știu că e ceva. Suntem opuși, dar prefer să cred că ne atragem ca doi magneți. Momentan îmi dă numai emoții tari, mă face să doresc mai mult și sunt conștient că e posibil să mă ard, dar ea pur și simplu se joacă într-un mod seducător cu mintea mea.

             /Asta a fost clipa în care mi-am dat seama că Savannah va urma să fie a mea./

   Acum somn de voie, oh la naiba, am adormit cu gândul la ea, din nou. E atât de frumos și urât în același timp. Cu toții știm că o poveste începe așa și ajunge să ucidă rațiunea treptat. Mă va face să-mi pierd întreaga ființă. La naiba cu tine, Savannah!