Același univers,lumi diferite//Jungkook Fanfiction//

Capitolul 8

Sunt pe jumătate adormită când devin conștientă de căldura brațelor ce mă înconjoară. Mă simt atât de bine și nu m-aș ridica in veci,însă simt cum brațul îmi amorțește așa că mă dezlipesc cu grijă de Jungkook. Mă apropii de vechiul meu birou pentru a arunca o privire rapidă în oglindă, însă mă opresc brusc holbandu-ma la reflecția mea. Vânătăile de pe gât sunt foarte proeminente. Îmi ridic grăbită mânecă de la hanorac și observ o culoare vișinie puternică. Iau fondul de ten in mână grabindu-ma să ajung la baie,însă o voce groasă mă oprește în loc o secundă.

"Jess,ce e aia?" șatenul mă întreabă somnoros in timp ce îmi aranjez părul astfel încât să nu mi se vadă gâtul.

"Un fond de ten. Mă duc până la baie,poți dormi în continuare." îi spun fără să îl privesc. Îmi fac rapid tabieturile mascând într-un final urmele de pe gât. "Baia e exact lângă,în partea dreaptă." îl anunț pe Jungkook imediat ce intru in cameră. Mă uit confuză când văd că nu îmi răspunde și îl găsesc nemișcat privind un punct fix. "S-a întâmplat ceva?" mă așez langa el.

"Ce o sa faci?" îmi spune atât de încet încât nu sunt sigura că am auzit bine.

"Ce?"

"Ce o sa faci?" mă întreabă pe un ton ridicat.

"Ce-ce o să fac in le-gătură cu-ce?" întreb balbaindu-ma,iar acesta mă privește trist. Sunt luată prin surprindere când acesta mă trage într-o îmbrățișare caldă.

"Nu cred că ar trebui sa continuați. Te-ar putea răni din nou." îmi spune dulce și pentru o secundă chiar mă gândesc să îmi părăsesc logodnicul,însă doar pentru o secundă. Îl împing forțat,iar asta îl face să mă privească încruntat.

"Nu cred că ar trebui sa vă băgați." îi spun ferm privind în jos.

"Nu e nevoie sa îmi vorbești formal." se ridică nervos in picioare in timp ce eu rămân tăcută.

"O sa va pregătesc micul dejun,iar apoi va voi duce la hotel." îi spun,iar după ce îmi plec capul în fața lui părăsesc încăperea. Imediat ce intru in bucătărie îmi sare în ochi un bilet lipit pe frigider.

'Am plecat sa iau ceva pentru micul dejun,revin cat de repede pot.'

Termin de citit și chiar în acel moment ușa se deschide.

"Oh, te-ai trezit deja?"

"Da." îi zâmbesc tatălui meu in timp ce așează pe blatul din bucătărie o plasa cu cumpărături.

"Namjoon uliwa oechul-eul gojib oneul." (Traducere: Namjoon insistă să ieși cu noi azi.) Jungkook spune mergând cu capul in telefon.

"Tu cine ești?" tatăl meu întreabă brusc făcându-l astfel pe bietul iepuraș sa se sperie așa tare încât încearcă să de-a înapoi, sfârșește însă căzând jos. Primesc doua priviri urâte când încep să râd așa că încerc să mă opresc.

"Tată,el e Jungkook. Jungkook,el e Aron, tatăl meu." le fac prezentările,iar Jungkook se apropie timid sa de-a mana cu bărbatul de 46 de ani. Bine,îl cred și eu pe săracul maknae. Tatăl meu e brunet cu ochi verzi, are 1,85 m, corpul destul de bine lucrat și o privire ucigașă cu orice se apropie de mine.

"Deci tu ești cel din cauza căruia fiica mea a fost nevoită să lucreze mai devreme?" bătrânul meu întreabă rece strângând cu putere măna șatenului.

"Ne,ahjumma,naemal-eun ani, ahjumma, naemal-eun... Gouiga anieossda, ahjumma. Mian haeyo, ahjumma !"
(Traducere: Da,domnule, adică nu,domnule, adică... Nu a fost cu intenție,domnule. Îmi pare rău,domnule!) spune agitat iar eu incep să râd când începe să faca multe plecăciuni rapide la sfârșit.