Același univers,lumi diferite//Jungkook Fanfiction//

Capitolul 15

"Hana, dul, ses." (Traducere: Unu, doi, trei.)

Îi privesc pe băieți cum își exersează noua coregrafie pentru a șasea oară pe ziua de azi. Par obosiți, dar nu renunță. Încep să râd când muzica pornește din nou iar Tae își aruncă papucii pe unde apucă.

"Waa, jinjja daedanhande. (Traducere: Waa, sunteți uimitori.) Iris strigă intrând în camera împreună cu celelalte fete. Muzica se oprește iar băieții se așează pe jos respirând sacadat.

"Ce faceți aici?" Namjoon întreabă sărutând-o scurt pe Briana.

"V-am adus o gustare." Sofia se explică ridicând in aer două pungi. Îmi mut privirea pe Jungkook și zâmbesc când văd că acesta deja mă privea. Îmi face cu ochiul înainte să se concentreze pe prânzul adus de fete. Continui să îl privesc absorbită de frumusețea lui. Trebuie să fii orb să spui că băieții nu sunt frumoși. Ba din contră, sunt uimitori, iar exteriorul nu face decât să oglindească caracterul lor bland,plin de iubire.

"Jessica!" Iris strigă făcându-mă să tresar speriată rezultând astfel căderea mea pe podea.

"Da? Da." mă ridic ștergând praful imaginar de pe pantalonii mei negri.

"Ești bine?" Jungkook întreabă grijuliu analizandu-mi întreg corpul. Vreau să îi răspund, însă Iris mă întrerupe.

"Bang vrea să-ți vorbească." mă anunță rece înainte să se așeze lângă motanul ei.

"Sunt bine." Îmi anunț iubitul înainte să mă îndrept spre biroul șefului.

"Intră." Bang răspunde imediat ce bat la ușă.

"Ați vrut să mă vedeți?" întreb jucandu-ma anxioasă cu degetele.

"Da, vreau să te anunț că am rezolvat cu interviul. Luni la ora 9 aveți avion. Îți voi trimite printr-un email ce trebuie să spui."

"Înțeleg." murmur privind podeaua maronie.

"Oh, să-ți spun acum că iar uit. Băieții sunt invitați la o cabană de către Byun Baek-hyun. Își serbează a 30-a zi de naștere. Trebuie să te duci cu ei să fii atentă la paparazzi și să nu facă vreo prostie."

"La ce oră trebuie să fie acolo?" întreb simțind cum mă cuprinde o stare de neliniște.

"La 20. Aveți destul timp să vă pregătiți. Ești liberă acum." îmi spune rece revenind la hârtiile din fața lui. Fac o plecăciune scurtă înainte să părăsesc biroul acestuia. Mă simt pierdută și nu înțeleg de ce. Poate e din cauza întoarcerii in America. Nu cred că Bang ar trebui să afle că eu și James ne-am despărțit, deși lipsa verighetei mele trezește suspiciune.

"Ibwa?"(Traducere: Hei?) Tresar când o mână mare trece prin fața mea. Mă uit agitată prin jur căci nici nu am observat când am ajuns in lift. "Mianhaeyo, geobjulyeogo han geon anieoss-eoyo." (Traducere: Scuze, nu am vrut să te sperii.)

"Gwaenchanh-a." (Traducere: E in regulă.) Zâmbesc politicos aplecandu-mi ușor capul. Băiatul îmi pare cunoscut, însă nu știu unde l-am mai văzut. E înalt, chiar foarte înalt. Parul lui e albastru, iar ochii ce par căprui sunt acoperiți de lentile albastre. Pare mai tânăr decât mine, însă decid să nu deschid o discuție. Apăs pe butonul cu numărul 7 in timp ce băiatul îmi analizează întreg corpul fără
rețineri. Simt cum obrajii mi se înroșesc și suntem abia la etajul 13. Privesc cifrele roșii așteptând ca liftul să oprească mai repede. Și chiar oprește repede, dar nu unde trebuie. Panoul cu butoane își pierde luminile la fel de brusc precum s-a oprit și liftul. "Te rog nu, te rog nu, te rog!" mormăi apăsând butonul cu numărul 7, însă nimic. " Rahat."