Același univers,lumi diferite//Jungkook Fanfiction//

Capitolul 22

Primul lucru pe care îl fac când intru in spital este să analizez întreg parterul căutându-mi fratele. Inima mi se calmează când îl văd așezat pe un scaun. Privește în jos spre adidașii lui albi ce sunt, asemeni pantalonilor și cămășii, pătați de sânge, are mâna în ghips, un plasture pe obraz și unul pe frunte.

"Sabin." îmi anunț prezența când sunt la doar câțiva pași de el, iar acesta își ridică privirea zâmbind larg.

"Jessie." strigă sărind la mine in brațe.

"Ce s-a întâmplat? Unde e mama?" îl întreb lăsându-mă pe vine în fața lui când acesta se așează înapoi pe locul său.

"Ne întorceam acasă de la cinema, când o fată a sărit brusc în fața mașinii." Se oprește pentru a-și șterge nasul cu mâneca. "Mama a încercat să o ocolească și ne-am răsturnat. Ea nu purta centura așa că a fost mult mai afectată." termină de povestit și mă privește cum îmi îndrept spatele oftând zgomotos.

"Mă duc să vorbesc cu un doctor. Stai aici." îi ordon înaintând spre biroul de informații. O tânără foarte simpatică îmi spune ce am aflat și de la Sabin, iar apoi mă îndrumă spre salonul de recuperare în care se află mama. Mă anunță că a pierdut mult sânge și că e încă inconștientă. Nu au idee când se va trezi, daca starea ei se va agrava sau ce s-a întâmplat cu persoana responsabilă de accident. Am semnat actele de externare a lui Sabin și cu acordul unui medic am intrat în salonul mamei. Îi mângâi mâna rece holbându-mă la chipul ei palid. Oftez pentru a nu știu câta oară pe ziua de azi scoțându-mi in același timp telefonul din buzunar.

"Rahat." înjur văzându-mi ecranul. Zborul scurtat la 10 ore m-a făcut să mă panichez groaznic, dar se pare că ar fi trebuit să mă panichez și mai mult. Am 20 de apeluri nepreluate de la Bang, 15 emailuri, câte 10 apeluri ratate de la băieți, 30 de mesaje de la Matthew și multe etichetări in postări care cer clarificarea relației mele cu Jungkook. Oftez încă o dată punându-mi telefonul înapoi în buzunar. E aproape ora 7, voi lămuri totul mai târziu. Mai arunc o privire scurtă asupra mamei înainte să ies din nou pe hol. Mă opresc reprimând o altă înjurătură. Mă holbez la cei 4 bărbați și nu știu pe care vreau să-l evit mai mult. Hyun-ki, Bang, Matthew și James își întorc privirea către mine simultan făcându-mi pielea să se înfioreze.

"Jessica." Matt face prima mișcare apropiindu-se cu pași mari de mine întinzând in același timp brațele. Simt cum ochii mi se inundă cu lacrimi atunci când îi simt parfumul autentic. Mi-a fost dor de el și de îmbrățișarea lui. "Shh, va fi bine, prințeso." șoptește făcându-mă să realizez că plâng. Nu e un plâns zgomotos, sunt doar lacrimi reci ce îmi curg pe obraz pătând totodată tricoul fratelui meu. "Nu ar trebui să fie aici,nu?" mă întreabă încet fără să se îndepărteze. Nu menționează un nume, însă eu afirm cu o mișcare a capului știind foarte bine la cine se referă. "A făcut ceva foarte rău?" mă întreabă in continuare, iar eu afirm încă o dată, ezitând inițial. "Să îl bat?" continuă făcându-mă să chicotesc.

"Nu aici." îi răspund deși nu aș vrea ca James să fie rănit încă o dată. Cred că a primit destulă bătaie de la Nadir. "Doar scoate-l afară, te rog." șoptesc când acesta se îndepărtează.

"Așa voi face, surioară." îmi zâmbește poziționându-se defensiv în fața mea.

"Bună dimineața, domnule Bang." mă adresez politicos șefului meu, însă acesta mă ignoră.

"Jessie." James face un pas în laterala fratelui meu însă ajunge să fie împins.

"Tu nu ai ce căuta aici așa că fă pași." Matthew îl privește superior făcându-l să ofteze și să se conformeze tăcut. Expir ușurată când acesta părăsește clădirea și imediat îmi îndrept atenția către tatăl lui Sabin.