Author's point of view (din punctul de vedere al autorului)
Oftezi si te uiti in jos cum cazi cu tot cu cartile tale. Ii poti auzi pe cei doi tipi care te-au impins razand si batand din palme in spatele tau. Nu exista persoana de pe coridor care sa nu faca misto de tine in acest moment, dar sa fim sinceri: cui ii pasa? Daca simt nevoia sa-si bata joc de alte persoane ca sa se simta importanti, e problema lor. Nu o sa incepi sa plangi sau sa te enervezi pentru ca asta vor ei si tu nu o sa le dai asta. Te-ai obisnuit deja. Te-ai obisnuit cu faptul ca toata lumea din scoala asta crede ca esti 'o micuta tocilara' care e plictisitoare, timida si poarta haine de moda veche.
Iti iei cartile de pe jos si cand sa te ridici ai vazut o pereche de cizme maro in fata ta. Inima incepe sa-ti bata din ce in ce mai tare. Te uiti in sus unde ochii tai se intalnesc cu ai alcuiva verzi ochi. Avea sparncenele incruntate, dar era inca foarte atractiv, ca intodeauna. Cum poate fi un tip asa aratos? Il vezi in fiecare zi, insa nu ai vorbit cu el niciodata. Sunteti din doua lumi diferite: el e sexy, artagator si popular, iar tu esti doar... tu. Poarta ca intodeauna blugii sai negrii si stramti si un tricou alb prin care ii se pot vedea frumoasele sale tatuaje. Parul il are intr-un coc, un coc care arata mult mai bine la el decat la fetele care incearca sa fie sexy ca sa fie observate de el.
Se apleaca putin, te apuca de mana ta libera si te ajuta sa te ridici.
-Esti bine?
Vocea lui. E probabil cel mai frumos sunet pe care l-ai auzit in toata viata ta. Joasa, ragusita, l-ai putea ruga sa repete aceeasi propozitie din nou si din nou numai ca sa-i auzi vocea. Dar desigur ca esti prea socata ca vorbeste cu tine sa faci asta. De obicei cand cineva iti vorbeste, esti supus sa raspunzi dar nu-ti iese nimic pe gura. Probabil ca arati ca o idioata.
In jurul vostru este liniste. Nimeni nu vorbeste cat Harry Styles vorbeste. E ca un fel de Dumnezeu pentru studenti. Ei bine, arata ca unul... Nu ii raspunzi, dar te uiti in jos si observi ca mana ta e inca intr-a lui. Pielea lui calda, atingand-o pe a ta, facandu-te sa rosesti. Iti deschizi gura sa spui ceva, dar in aceasi moment, clopotelul suna si Harry isi introace capul spre o fata care il strigase.
Harry uita de tine pentru o secunda si cand isi intoarce capul spre locul unde erai acum un moment, tu disparusei printre toti studentii care se duceau sa ia pranzul. Rahat, ai plecat iar. Esti ca un fluture. Doar ce crede ca o sa te prinda, iar tu zbori departe de el.
-Ce a fost asta, Styles? intreaba unul dintre cei care te impinsesera mai devreme.
Harry nu-si pierde timpul sa-i raspunda. Nu-i place de el oricum si daca vorbeste cu el, probabil ca i-ar trage un pumn in fata pentru ceea ce-ti facuse mai devreme. Fara niciun cuvant, pleaca spre locul unde stie ca va fi singur.
Harry's point of view (din punctul de vedere al lui Harry)
Imi tot suna telefonul in buzunar de zece minute, dar nu am de gand sa raspund. E probabil Niall sau Liam care vrea sa stie unde sunt. Stiu deja unde sunt si stiu foarte bine sa nu ma deranjeze cat sunt la biblioteca. E singurul loc unde e destul de liniste incat pot citi si momentul perfect: cand totii iau pranzul. Mii de carti, mirosul de hartie, linistea calmanta. Nicaieri nu poti sa te gandesti, relaxezi sau sa iti petreci timpul mai bine decat intr-o biblioteca. Cel putin asa gandesc eu.
Ochii mei urmaresc paginile din romanul ' Woman' scris de Charles Bukowski. Nu stiu de ce il citesc din nou si din nou. Probabil imi place cum descrie relatiile sale cu femeile.
M-am oprit din citit cand am auzit pasi. De obicei nimeni nu vine aici. Nu ca mi-ar fi frica de a fi vazut citind doar ca lumea crede ca sunt 'baiatul rau' al scolii pentru ca oamenii ma plac. Nu sunt. Imi plac cartile, fluturii si bananele.
