n\a:
Am vrut doar sa va anunt ca va fi o particica mai ciudatica (din punct de vedere sexual) si cine nu se simte comfortabil citind asa ceva, sa nu citeasca.
-Ce naiba?! spun cu un glas slab datorita faptului ca de-abia am deschis ochii încercând sa aflu sursa zgomotului infernal care m-a trezit.
Era chiar telefonul meu handicapat. Nu-mi amintesc să-mi fi pus alarma la ora asta și de sunat nu are cine sa ma sune. Mai ales la ora asta. Chiar, ce ora e? Întind mana spre telefon ca sa vad cat e ceasul și chiar când îl apuc începe iar sa cânte ca descreieratul vibrandu-mi ca turbatul în mana. Clipesc des și repede ca sa îmi recapăt vederea și sa vad ce se petrece. Ma suna Harry.
Ma suna Harry?! Ce mai... Eram prieteni dar nu prieteni care se suna la orele orele astea. Sau la orice fel de ore. Poți spune ca suntem mai mult cunoștințe în urma prietenilor comuni. Ma rog, imi alung gândurile și ii răspund.
-Slava cerului, (Y/N)! Te sun de ceva vreme. Ce faci? ii aud vocea prin difuzorul telefonului. Necioplitul! Ce poate o persoana sa facă la ora asta?
- Tu ce crezi ca fac, Harry? tonul meu era puțin răutăcios dar e vina lui ca m-a trezit.
-Dormeai?
- Da, pai asta fac oamenii normali la orele astea. Apropo, ești afară? Unde mergi?
- Da, sunt afara. Ma plimb. Aveam nevoie sa îmi clarific gândurile.
-Ești ok? îl întreb îngrijorată. S-a întâmplat ceva? îl întreb cu aceeași îngrijorare în voce. Normal nu ar trebui sa ma îngrijorez cred, dar asa sunt eu. Ma îngrijorez pentru tot și toți.
-Nu știu, de asta te-am sunat. Am nevoie sa vorbesc cu cineva.
La auzul acestor vorbe am rămas perplexa. Are nevoie de cineva și ma suna pe mine?
- Stai. Și de ce m-ai sunat tocmai pe mine? Ai atâția prieteni.
- Nici asta nu știu. Cred ca m-am saturat de figurile prietenilor mei. Ar face mișto sigur de mine dacă i-aș suna în stadiul asta. Stiu ca tu nu ești asa și presupun ca de aia te-am sunat.
-Of, Harry. Ce s-a întâmplat? Spune-mi , te ascult acum dacă tot m-ai trezit, încerc eu sa fac o glumă dar îmi dau seama imediat ce ii aud vocea și mai trista decât era pana acum ca am eșuat teribil.
- Iartă-mă ca te-am trezit! Nu am vrut sa te deranjez. Pot sa închid dacă vrei sa te culci la loc.
-Nu! zic eu poate prea tare și rapid. Nu, continua spune-mi ce e cu tine. De ce ești asa de trist? Tu ai mai multa nevoie de cineva acum decât am eu de somn.
Nu îl aud spunând nimic și pentru câteva secunde cred ca a închis. Ce s-o fi întâmplat cu el? Îmi dau seama ca încă e la telefon când îl aud oftând lung.
-Ma simt foarte, foarte singur. Nu știu cum sa îți explic. Nu te-ai simțit niciodată singura chiar dacă erai înconjurată de prieteni? Sau nu ai simțit niciodată ca nu ii pasa nimănui de tine? Nu știu ce se întâmplă cu mine, nu mi-a plăcut deloc vocea lui spre final.
-Asculta aici, Harry, încep eu, chiar dacă nu ne cunoaștem de mult timp și nu ne cunoaștem foarte bine vreau sa știi ca îmi pasa de tine. Asa ca nu ești singur. Ma ai pe mine...pana și la ora asta. Vezi? Dacă nu îmi pasa de tine nici nu stăteam la discuții cu tine. Vreau sa te ajut dar nu ma pricep. Ce sa fac, ai nevoie de ceva?
- Multumesc foarte mult, (y/n)! Știi de ce as avea nevoie chiar acum? De o îmbrățișare adevărată din partea ta. Vreau sa îmi arăți cat de mult îți pasa, (y/n), vreau sa îmi iei mintea de la toate prostiile pe care le am în cap. Te rog! Poți face asta? Vreau sa te simt lângă mine, vreau sa te stâng la pieptul meu și să-mi spui ca nu sunt un ratat.
