Regatul durerii și al suspinelor

Capitolul 10

   Aripa îmi era invocată , durerea apăsătoare nelăsându-mă o secundă liniștită.
   M-am uitat la Rhys care era în genunchi lângă mine și l-am rugat,aproape în șoaptă, prin legătură: "Du-mă la cortul nostru ,te rog."
    Partenerul meu m-a luat în brațe și strângându-mă la pieptul lui cu mișcări ferme mi-a răspuns:"Ține-te bine."
    În următoarea secundă eram într-un cort mititel. În spatele acestuia erau mai multe blănuri groase întinse, iar lângă acestea un birou și două scaune așezate frumos. Spre surprinderea mea cortul semăna foarte mult cu cel din timpul războiului cu Hybernul.
    Rhysand m-a lăsat ușor pe blănurile călduroase.
    -Cum te simți? Vocea protectoare m-a trezit din gândurile mele profunde.
    -Sunt bine...
    -Minți. A oftat masculul de lângă mine.
    -Nu știam că un scut de protecție poate să facă și asta. Mi-am îndreptat privirea spre spatele meu.
    -Dacă te face să te simți mai bine, nici eu nu știam. Rhys mi-a arătat jumătate de zâmbet, încerca să mă înveselească.
    L-am apucat strâns de umeri scufundându-mi fața în mușchii săi pectorali.
    -Nu vreau să mă vadă nimeni așa. Vocea îmi ceda cu fiecare cuvânt.
    O mână puternică mi-a mângâiat creștetul capului oferindu-mi siguranța necesară. Și-a înclinat capul îmbrățișând-mă și șoptindu-mi încetișor la ureche.
     -Ești frumoasă. Atât pe dinăuntru cât și pe dinafară, ești cea mai frumoasă ființă pe care am vazut-o vreodată.
    A urmat o pauză de câteva secunde, lăsând cuvintele să-mi ajungă la suflet.
     -Ești puternică. Mai puternică decât mulți masculi, dar ai un suflet și mai puternic.
     O altă pauză, o altă liniște nemărginită.
     -Ești inteligentă. Poți găsi soluții la care mulți nici nu s-ar gândi ,iar viclenia ta mă uimește cu desavârșire.
     Încă o pauză. Lacrimi mărunte mi-au invadat ochii. Mereu este lângă mine când am nevoie, mereu știe ce să spună și când să spună.
      -Dar cel mai important...
     M-a strâns mai tare, lipindu-se de mine. Puteam să-i simt respirația slabă pe pielea gâtului meu. Mi-am sprijinit capul de umărul său, lăsând lacrimile să cadă peste haina sa perfect neagră la fel ca o noapte eternă.
       -Ești iubita mea. Tu ești viața mea dragă Feyre. Nu mi-aș putea imagina nici o secundă fără zâmbetul tău îmbietor, fără vocea ta suavă, fără atingerea ta catifelată.
       Vocea a început să-i tremure, iar corpul meu s-a relaxat total. Mi-am întins o mână pe pometul cald al iubitului meu.
     -În ochii mei vei fi mereu perfectă. A continuat Rhys sărutându-mă cu putere și pasiune, dărâmându-mi până și scuturile mintale. Mi-a împins corpul ,care acum tremura complet, pe pufoasele pături și s-a poziționat deasupra mea fără să rupă sărutul.
     -Iar cei ce nu cred asta nu te-au văzut niciodată. A spus Rhys lingându-mă sub ureche, un zâmbet și un râs familiar acompaniându-l.
    Un sunet subțire mi-a scăpat când degetele rece mi-au atins abdomenul fierbinte. Am încercat să mă mișc,dar Rhysand s-a lipit mai tare de mine, simțindu-i acum și mărimea impresionantă.
     -Unde crezi că fugi? Mi-a șoptit ca o felină flămândă.
     -Se pare că trebuie să-ți amintesc a cui iubită ești. A zis partenerul gata să înceapă un joc dulce.

     -Amintește-i mai târziu Rhysand! O voce cunoscută a venit de la întrarea cortului.
      Partenerul meu și-a dat ochii peste cap și s-a ridicat fără tragere de inimă.
A deschis intrarea cortului unde Kallias, Marele Lord al regatului Iernii, și Viviane, soția sa așteptau.
      -Mersi că m-ați salvat. Le-am mulțumit încercând să-mi potolesc râsetul.
      Viviane și Kallias și-au îndreptat privirea spre mine, acum chipurile lor fiind serioase. Viviane și-a pus mâna la gură, ochii ei albaștri fiind triști.
     -Deci zvonurile sunt adevărate. A spus aceasta cu o voce spartă.
     Mi-am strâns rapid aripa la spate încercând să o ascund. Viviane s-a așezat lângă mine. Nu m-am uitat la ea. Nu puteam să mă uit la ea.
     Deodată am simțit o îmbrățișare caldă.
     -Întotdeauna trebuie ca femeia să salveze masculul și după spuneți că suntem slabe! S-a revoltat femela la cei doi bărbați fae care se holbau la noi.
     -Iar începi Viviane? S-a smiorcăit soțul ei.
     -Păi dacă am dreptate! A reproșat Viviane.
     -Ba nu!
     -Ba da!
     Rhys s-a apropiat de mine zâmbindu-mi larg.
      -Sper să devenim și noi așa. A început să râdă.
      -Eu sper să nu! I-am răspuns cu un zâmbet lafel de larg.
     
     Următoarele minute ni le-am petrecut rezolvând conflictul vesel dintre cei doi.
     Spre încântarea mea Marele Lord și soția sa nu au reacționat așa de rău pe cât mă așteptam.
     -În câteva minute este întâlnirea dintre Marii Lorzi.
     A zis Viviane în timp ce s-a apropiat de mine.
     -O să vă așteptăm acolo. A continuat Kallias părăsindu-ne într-un final cortul.
     M-am uitat cu hotărâre în ochii violeți ai iubitului meu.
      -Hai să ne pregătim!

   
Îmi cer miiiii de scuze pentru întârziere.