Seria ,,Destin sau coincidență" - Predestinați vol.1

Capitolul 7

Capitolul 7
Manhattan

Allison

Omul acesta sigur nu e întreg la minte. Ce la speriat așa? Nu știu ce să fac. M-aș duce să văd dacă este bine, dar dacă urlă din nou la mine, demisionez. Eu încerc să-l ajut, dar în zadar. E mai încăpățânat decât un catâr. Totuși are ceva special, dar la cât de mult mă atrage, atât de mult mă sperie. Am ajuns să-mi pese de propriul meu dușman. Dacă m-ar auzi Tyler ce-mi năzuiește, mai mult ca sigur nu m-ar mai ajuta cu nimic. Chiar dacă viața m-a călcat în picioare, lovindu-mă fără încetare, niciodată nu am putut urî îndeajuns o persoană pentru ai putea face rău. Conștientizez că față de Luc am mai mult o teamă, decât însăși frică, dar... Mereu există un dar. Inima asta trădătoare nu mă ajută deloc! Când mă gândesc că am fugit de atâtea ori de trecut, dar mrejele lui, fiind mai puternice, m-au ținut în loc. Nu știu acum cum o voi mai ascunde pe Evelyn. Cum m-am dat singură de gol, nu îmi pot da seama. Trebuie să le spun tatei și fratelui meu să-mi păstreze secretul, mai ales că am fost chemați la gala organizată de firmă. Chiar dacă Luc nu mi-a spus, am văzut pe măsuța de cafea din livingul casei, invitația.
Bal mascat.
Aceasta este tema pentru acest an. Am atât de multe idei în legătură cum...
Gândurile îmi sunt întrerupe de zarva de afară. Nu are voie omul să aibă puțin timp doar pentru el? Dacă vreau să meditez asupra vieții?! Calmează-te, fato!
— Alllison!!!
Vocea guturală a asistentei șefului meu, mă duce cu gândul la mătușa Tara, sora tatei. Să mă ierte Dumnezeu! Femeie mai insuportabilă ca ea nu există pe fața pământului. Nici nu vreau să-mi imaginez fața ei când va afla că m-am întors acasă. Acum este plecată într-o croazieră prin Europa cu cel de-al treilea soț. Baba asta a avut mai mulți bărbați în ticăloasa-i viață decât mine. La cei șaizeci de ani se crede un fel de regina Angliei. Lună de lună își petrece ore întregi ori în saloanele de înfrumusețare ori în cabinetele medicilor esteticieni. Trebuie să se mențină femeia, altfel îi fuge soțiorul. Unchiul meu...Cum să-i zic eu așa, când suntem de aceeași vârstă! Îmi trag o palmă mintal, înainte ca Molly să intre în biroul meu.
— Tu nu auzi când te strig? Urlă din toți rărunchii afurisita asta. Ca să-i fac în ciudă nici nu o bag în seamă. Îmi iau ceașca de cafea într-o mână și încep a derula fiecare fișier ce îmi apare, trăgând din când în când cu ochiul la Coțofana de lângă mine.
Sunetul produs de pantofii ei cu toc răsună puternic, reușind să mă enerveze. Am și eu o limită.
— Dacă te mai învârți mult o să amețești! Nu ai vrea să-ți rupi ceva, îi spun, având pe chip un zâmbet diavolesc.
— Ce i-ai făcut domnului Johson?
— Tu mă iei la rost pe mine? Vezi-ți de treaba ta, femeie!
— Se vede că nu ai auzit nimic. Dacă pățește ceva o să-l ai pe conștiință. Mi-o spune, arătând cu degetul înspre tavan. O fi vreun semn de-al ei cu cel de sus. Izbucnesc în râs, fără a-mi păsa de vipera ce mai are puțin și își înfige dinții în mine, veninul ei curgând prin venele mele. Pleacă, nu înainte de a-mi arunca o privire ucigătoare.
A dracu' mai sunt, dar criminală nu! Dacă femeia asta își bate joc de mine? Dacă și-a pus în gând ca să reușească în orice mod posibil să fiu concediată? O să înnebunesc mai mult ca sigur în această firmă.
Telefonul îmi luminează, imaginea fiicei mele, apărând. Inima crește în mine când îi văd zâmbetul molipsitor. Acum îmi dau seama cât de mult seamănă cu Luc.
Luc?
Doamne!
Fără a sta pe gânduri plec înspre biroul lui. Nu mă sperii eu așa ușor!
Cred.
Angajații nu se văd, semn că au plecat în pauza de masa. Mult mai bine! Chiar nu aveam chef să dau nas în nas cu aceea femeie.
O ușă mai puțin opulentă nu putea avea omul acesta?
Bat odată, de doua ori, de trei ori. Nu răspunde.
Dacă a pățit ceva? Am ajuns să mă îngrijorez pentru Luc Johson? Cum îl voi face eu să plătească, când în preajma lui uit de trecutul nostru comun?
Nu-mi pot ierta, știind că aș fi putut ajuta o persoană aflată la un metru distanță de mine, iar eu stau, punând în balanță decizia.
Numai aștept. Intru ca o nebună, rămânând cu clanța în mână. Nu-l văd niciunde. Asemeni unui detectiv încep al căuta. Pe balcon nu e. Privesc în jos, gândindu-mă la ce este mai rău. Din spatele biroului se aude un suspin. Pentru prima data văd un bărbat vulnerabil. Cămașa îi este suflecată și ieșită din pantaloni. Părul, care acum câteva minute era frumos aranjat, acum e răvășit și ud din cauza broboanele de transpirație,  Arată bine și așa, părând pierdut în propriile gânduri. Nu știu cum să mă comport. Un singur bărbat am cunoscut în viață, iar el stă acum în fața mea. Să-l iau în brațe? Să-i spun că poate vorbi cu mine? Să-l îmbrățișez ?
Da. Asta fac. Îl îmbrățișez. Tresare când mă simte. Îi mângâi părul, imaginându-mi cum ar fi fost viața mea dacă ne-am fi cunoscut altfel. Cât de bine miroase! Șamponul lui, cu miros de mentă îmi inundă nările, făcându-mă să tremur, Mâna lui se împletește cu mâna mea. Ce bine se simte! Parcă am mai trăit odată aceste lucruri. Pielea lui, mirosul lui, brațele lui puternice, mi se par atât de cunoscute. E atât de familiar. Ce a fost în capul meu când am ales să-mi ajut dușmanul?
— Mulțumesc, Ally! Îmi șoptește sacadat,
Rămân șocată. Ce să-i pun? Cuvintele lui m-au tulburat. Nu mulți îmi spun Ally. Cum se simte numele meu pe buzele lui. Îmbrățișarea lui a devenit antidot pentru sufletul meu. După mulți ani în care am încercat să mă vindec singură, Luc a reușit să o facă, fără a sta pe gânduri.
— Pentru puțin!
Am știut doar privindu-l în ochi, că acest demon al trecutului meu mă va face să păcătuiesc.
Din nou.
Îmi mângâie obrazul cu delicatețe, trimițând electroșocuri în întreg corpul.
— De ce te comporți așa cu mine? Îl întreb, în timp ce îmi atinge buzele cu buricele degetelor.
— Cred că știi singură răspunsul!
Se ridica încet, luându-mă pe sus. Atât de puternic ...
Îi zâmbesc. Mă pierd în albastrul ochilor. Chipul lui se transformă. Devine atât, atât de furios!
— De ce dracu' ai intrat ? Ți-am zis să nu intri ? Chiar atât de proastă ești să nu înțelegi când îți spune un om să pleci? Doamne! Mereu îmi trimiți angajați incompetenți!
Proastă am fost că mi-am făcut grijă pentru un om ca el! Lacrimile îmi brăzdui chipul. Mă desprind din îmbrățișare, reușind să fug. Îmi iau telefonul ce l-am lăsat pe unul dintre scaune și plec.
Plec.
Ce rost are să stau ? Omul acesta chiar știe cum să rănească un om. El are inima?
Noroc că circulația la această oră este una lejeră, iar drumul îl parcurg mai repede decât mă așteptam. Știu că am ascuns în torpedou un baton de ciocolată pentru cazuri de urgență, cum este cel de acum.
Bingo! Desfac cu rapiditate folia de aluminiu, înfulecând cu atâta poftă. Știu că pare ciudat, dar ciocolata mă calmează.
Blestemat să fii Luc Johson!
***
Cum dracu' toate oalele s-au spart în capul meu azi? Deschid cu putere ușa, trântind-o în spatele meu. Am nevoie urgent de un pahar de vin. Mai bine o sticlă, îmi șoptește drăcușorul din mintea mea.
Îmi descalț pantofii, odihnindu-mi tălpile după aproape doisprezece ore de stat numai în picioare. Până ajunge Evelyn am timp și de o baie lungă cu multă spumă. Când va ajunge acasă să nu uit să-i mulțumesc lui Taylor că a avut grijă de ea.
Gândurile îmi sunt întrerupte de vibrațiile ce se aud din geanta mea. L-aș putea lăsa să sune minute în șir, dar poate este un telefon important. Numai șeful meu să nu fie! Astfel telefonul meu va face cunoștință cu peretele din fața mea.
Dau să-l caut, dar ia-l de unde nu-i. De ce noi femeile avem atât de multe lucruri în geantă? După multă insistență dau de el, reușind să accept apelul.
— Unde dracu' îți ții telefonul? Te sun ca o nebună!
— Arde undeva? Ce este cu tine?
Aud de la capătul celălalt o bufnitură, și sper că prietena mea nu face vreun lucru nebunesc.
— Kasia, ce tot faci?
— Beau. Asta fac! Dacă nu o fac nu voi putea să-ți spun...
— Ce vrei să-mi spui? Sună-mă pe FaceTime! Vreau să văd că ești bine.
— Nu pot acum! Spune fără vlagă.Arată mai rău ca mumia lui Tutankhamon. Trebuie să închid acum.
— Nu închizi până nu îmi spui ce este cu tine. Dacă nu, mâine iau primul avion și vin în Roma.
— M-am îndrăgostit!
Atât îmi mai spune înainte de a-mi închide telefonul  în nas.
Ce a apucat-o acum? Rememorez fiecare cuvânt în parte, șocul produs de ultima propoziție, lăsându-mă fără glas.
Îndrăgostită...
M-am îndrăgostit!
Kasia! Kasia! Sper din tot sufletul că nu ai făcut vreo prostie! Fata asta a suferit cât pentru zece. Nu e treaba mea să mă bag în viața ei, dar merită să fie fericită. Dacă acest băiat de care spune că s-a îndrăgostit e alesul o voi sprijini necondiționat. Ea nu e doar prietena mea! Kasia Greek e sora mea de suferință!
— Să bem în cinstea tuturor femeilor care au reușit în viață, fără niciun ajutor din partea bărbaților!
— Noroc, Allison!
— Noroc, Allison!
Să înceapă petrecerea! Luc Johson vei regreta fiecare cuvânt rostit din gura ta păcătoasă!

Luc

După o oră deschid ușa biroului. Molly vine într-o grabă, parcă am fi la maraton. Cum doamne iartă-mă se mai ține pe pantofii aceia!? Își face treaba bine, chiar dacă uneori își bagă nasul în lucruri care o depășesc. E singura asistentă care a rezistat mai mult de douăsprezece luni.
— Domnule sunteți bine?
— Molly! Urlu nervos la ea. Unde este domnișoara Smith?
— Domnule...
— Nu te mai bâlbâi! Vorbește odată!
— A plecat.
— Unde?  Încă nu s-a sfârșit programul.
— Acasă. Nu știu ce s-a întâmplat. Plângea neîncetat. A intrat de și-a luat geanta și apoi dusă a fost.
Ce m-a apucat? Nu e în felul meu să țip la toți angajații! În primul rând trebuie să-i cer iertare lui Molly, apoi să o apelez pe Allison. Neaparat trebuie să mă duc să văd ce face. Ce părere și-o fi făcut despre mine?
— Molly, îmi pare rău! Nu trebuia să-ți vorbesc așa! Tu nu ai nicio vină pentru problemele mele.
— Nu vă faceți griji! Deja am uitat, îmi spune cu nonșalanță
— Poți pleca! Vezi că o să am o vizită importantă. Mă anunți când va sosi.
— Da, domnule!
Din câte am vorbit în weekend cu Mark, London va sosi astăzi în Manhattan. Mi-a promis că o va găsi. Pentru mine plecase în Londra. Săptămânile acestea au fost infernale. Mark s-a îndrăgostit de o tânără, tot arhitect, Kasia. Fratele meu mă șochează. Cum să te îndrăgostești la prima vedere? Mă bucur că fratele meu a găsit fericirea. Prima femeia care l-a pus cu botul pe labe. Ce o să-mi mai bat joc de el! Nemernicul!
O uitasem ...
Pentru prima dată după 3 ani nenorociți am început să zâmbesc, când am întâlnit-o pe Allison. Ce se va întâmpla când va trebui să mă întâlnesc cu ea față în față! Mă va ierta? Vom avea șansa să-mi îndrept greșeala? De ce viața este așa complicată?l

***
— Domnule Luc, domnul McGuerey a sosit !
— Poate să intre. Să aduci și două cafele. Pentru mine una fără zahăr și cu lapte. Tu London cum o vrei?
— Cu două lingurițe de zahăr. Mulțumesc, scumpo!
Nebunul acesta se dă, de fiecare dată când vine la noi în firmă, la toate angajatele mele.
— London, băiete, ai stat pe uscat în Londra, de nu-ți ții prietenul în pantaloni, la mine în firmă ?
— Calm, calm amice! Nu e vina mea că poartă fusta aceea cu crăpătură, de te cheamă la păcat.
Mary intră pe ușă.  Presimt că o să-o facă de oaie barbatul din dreptul meu. 
— Frumoaso cu tine vorbesc, nu-ți mai da ochii peste cap, ca te lipesc de ușă, fără a-mi păsa că este șeful tău de față.
Când se apleacă să pună pe birou cafelele, London mârâie. Are o priveliște ....mă mușc de buze când mă gândesc. Sunt și eu bărbat, doar nu sunt prost să ignor ce este frumos. Doar privesc. Singura pe care o vreau în patul meu este Allison.
— Domnule, mai doriți ceva?
— Nu, Mary! Poți pleca! Și, să nu ne întrerupă nimeni.
Privesc ceasul din perete, observând că de cinci minute niciunul nu zice nimic. Încep să mă îngrijorez. Îi aud doar respirația. Inima mea nu mai poate avea parte de încă o ruptură.
Am găsit-o.
Atât aud. Timpul se oprește în loc. Nu mai simt nimic. Amintiri din seara aceea mi se răscolesc în minte. Ea, zâmbindu-mi. Eu încercând să port o conversație cu ea. Eu și ea....Mă ridic de pe scaun, lovindu-l cu putere.
— Luc, potolește -te! Trebuie să-ți spun tot.
— Mi-e frică. Recunosc.
— Vrei să-ți spun ce am aflat? Nu am timp de pierdut. Dă-o dracu de treabă! Ești bărbat! Trebuie să înfrunți adevărul!
— Spune odată totul !
— Tânăra aceea era studentă la arhitectură, venită din America pentru a studia în Londra.  Așa că mi-a luat mult timp să aflu cât mai multe informații. Vezi că îmi vreau banii pentru biletul de avion.
Ăstuia îi stă gândul la bani acum? Eu mor aici!
— Ce-am făcut prietene? Am distrus-o!
— Luc, mai este ceva! Ar fi bine să te așezi pe scaun! Tânăra a trebuit să lucreze, deoarece nu mai avea cu ce să se întrețină. Din spusele patroanei, părinții au dezmoștenit-o. Era însărcinată.
Timpul se oprește în loc.
Numai aud, numai văd, numai simt. Am un copil! Rodul unei nopții blestemate! Stai puțin... Dacă nu a fost doar cu mine? Dar era virgină în aceea noapte! Nu mai înțeleg nimic.
— Unde e? Cum pot să dau de ea și de copilul meu?
Deja afirm că e copilul meu. Inima simte, chiar și atunci când noi încercăm să spunem contrar.
— Au dispărut!
Deja îmi pierd orice speranță. Cum s-a ajuns la această situație?
— Fă ceva și găsește-o! Fac orice! Îți dau toți banii din lume, doar ca să-mi cunosc copilul! London, promite-mi!
— Îți promit, prietene!
Îl strâng într-o îmbrățișare bărbătească, bucurându-mă că am prieteni, pe care mă pot baza. El și Mark sunt singurii care știu această poveste. Întreaga poveste. 
Am un copil.
Râd și plâng în același timp. Până acum am blestemat aceea seară. De-abia aștept să o strâng în brațe! De ce simt că am o fiică?
Sunt tată! Luc Johson e tată!