Seria ,,Destin sau coincidență" - Predestinați vol.1

Capitolul 17

Capitolul 17
Manhattan

Allison

Am dus o mie de bătălii și inima mi-a fost ruptă în nenumărate rânduri de El, strângând ciob după ciob doar să reușesc să o repar într-o zi.
Tu ai rupt o mie de bucăți, ai vrut să le arunci, dar m-am ridicat înainte de a reuși să mă înfrângi.
Azi am îmbrățișarea ta, îmi urmezi pașii, ținându-mă să nu m-ai cad...
Niciodată.
Dacă ți-aș găsi un nume, nu știu care ar fi acela.
Îmi este salvare acum, dar privește în urmă!
Luc, te recunoști?
— Iubito, am fost un căpcăun, care s-a îndrăgostit de prințesa interzisă ce stătea în cel mai înalt turn din mijlocul pădurii. Nu am fost prințul mult visat, ci o creatură fără inimă, căreia tu i-ai dat speranța de a renunța la singurătate, în schimbul unei familii.
Încă cred că trăiesc un vis frumos și când mă aștept mai puțin voi fi trezit, realitatea lovindu-mă în față. Nu mă lăsa singur! Rămâi cu mine!
— Chiar dacă aș vrea nu aș mai putea pleca de lângă tine. Am văzut de ce ești în stare după ultima glumă făcută.
— Glumă? Femeie, încă nu îmi pot da seama cum inima mea a rezistat la așa șoc. Jur că, chiar dacă te doare ce îți zic acum tot vreau să știi prin tot ce am trecut. Și astăzi inima îmi sângerează când mă gândesc că dacă nu aș fi ajuns la timp, ai fi a altui bărbat.
— Luc, nu aș fi ajuns atât de departe! Îi reamintesc, știind cât de încăpățânat este.
— Allison am vrut să te uit! Să te smulg din memorie! Să-mi scot inima din piept doar ca să nu mai bată pentru tine. Îmi repetam în orice minut al zilei:
Buzele mele își vor căuta altă stăpână, ajungând să șterg și ultima fărâmă lăsată de tine. O să te uit! Așa îmi repetam în orice minut al zilei. Deși pumnalul minciunilor tale m-a lovit drept în inimă, mi-am meritat soarta. Poate nici astăzi nu aș fi avut curaj să vin în fața ta să-ți jur iubire.
— Dacă ai ceva de spus, mai bine spune-mi acum, Luc! Nu înțeleg ce este cu schimbarea aceasta bruscă de comportament.
— Vreau să începem de la zero această relație. Nu vreau să fim împovărați cu minciuni, ele fiind cele care ne-au ținut despărțiți atâta timp.
— Luc, mi-e frică!
O cuprind în brațele mele, refugiindu-mă ca o epavă în largul mării.
— De ce, iubita mea?
— Mă reîndrăgostesc de tine, îi șoptesc, crezând că aud doar eu.
— Te iubesc, Allison! Ce e rău în a iubi o persoană?
Crezi că ești singură? Femeie, ce să-ți mai fac să mă crezi că mi-aș da și inima, doar ca să te știu fericită.
— Sărută-mă.
Și o face. Chiar dacă ritmul bătăilor inimii îmi arată cât de emoționat este, nu îi zic nimic. Doar mă aflu în aceeași situație.
— Iubito, în această seară vreau să dormim îmbrățișați. Doar să dormim.
— Doar atât? Îl întreb pe un ton mieros, fâstâcindu-mă în brațele lui. Nu zice nimic, dar corpul lui răspunde pentru el.

***
Încerc să mă trezesc, dar corpul meu este blocat de două brațe puternice. Căldura ce o emană corpul lui, mirosul de aftershave îmbinate cu tensiunea sexuală ce se resimte în jurul nostru, ma duce cu gândul la visul erotic ce-l avusesem mai devreme. Deschid ochii, întorcându-mă spre el. Mă privește atât de intens parcă vede prin mine, încât mi-e frică să nu mă muște.
— Ești atât de frumoasă! Îl aud șoptind.
Nu spun nimic, doar îl privesc. Vreau să descopăr în ochii lui adevărul.
— Allison ce mi-ai făcut?
Nu mă pot abține și încep să chicotesc. Îl las să fiarbă și tot nu-i răspund. Sigur voi capitula. Nu voi putea opune rezistență. Tânjesc după mângâierile și săruturile lui. Chiar dacă totul e greșit, vreau ca el să fie greșeala mea.
— Iubito, dacă-ți spun că m-am îndrăgostit de tine din prima zi, mă crezi?
Bum-Bum... Inima mea o să explodeze. Luc s-a îndrăgostit de mine de atunci? De mine? Am crezut că nici nu m-a observat, ba dimpotrivă aflu că nu sunt chiar atât de inobservabilă. Ochii mi se umplu de lacrimi, dându-mi seama atunci când degetele lui îmi șterg chipul că plâng.
— Nu plânge, iubito! Îmi pare rău dacă vorbele mele te-au rănit. Dar nu puteam să mai ascund adevărul. Acum știi cât ai însemnat pentru mine! Acum nu pot trăi fără tine și minunea noastră. Doar cu o simplă privire mi-ai furat inima. Știu că am greșit în trecut, dar vreau să mă revanșez pentru fiecare lacrimă care a căzut din ochii tăi, pentru un nemernic ca mine. Timpul e singurul care va decide dacă noi doi suntem făcuți unul pentru celălalt. Inima nu mă minte. Încă din prima clipă în care te-am văzut am știut, că tu ești singura femeie pe care o voi putea iubi. Poate nu mă crezi, mai ales că nu am știut să-ți arăt cine sunt eu cu adevărat, niciodată.