Seria ,,Destin sau coincidență" - Predestinați vol.1

Final

Două luni mai târziu

Final

O greșeală poate deveni frumoasă, doar dacă știi să privești în spatele mantiei ce o îmbracă.
Lasă-te descoperit întru totul, cu părțile bune, dar și cele rele. Ești doar un om! Iar greșeala e omenească. Iertare e pentru amândoi.
Iubirea a fost mult mai puternică decât trecutul nostru sumbru. Ne-am găsit. Ne-am pierdut. Ne-am regăsit. Sufletele noastre au fost predestinate a fi împreună.
Mai devreme sau mai târziu povestea noastră va lua sfârșit. Când unul dintre noi va pieri, sufletul lui va fi purtat de vânt, regăsindu-se într-o zi cu cel pe care l-a numit suflet pereche, devenind din nou acel întreg de nedespărțit.
— Mulțumesc! Mi-a șoptit printre sărutări lacome. Nu m-aș putea sătura de buzele acesteia, dulci și cărnoase, nici într-o sută de ani. Allison a reușit să mă schimbe, cum nicio altă femeie nu a putut să o facă. Datorită ei am devenit un om mai bun, și pentru ele voi deveni soțul și tatăl perfect. Viața mi-a dăruit mai mult decât mi-aș fi putut dori. Fericirea mea are chipul lor.
— Iubito, nu îmi vor ajunge anii să-ți mulțumesc pentru familia minunată, pe care mi-ai dăruit-o! Știu că poate este prea pripită decizia luată, dar după toate cele întâmplate nu te m-ai pot scăpa din ochi. Am învățat în aceste luni că fiecare șansă pe care viața ți-o oferă trebuie trăită la cote maxime, altfel aceasta ți-o va lua înapoi, văzând că nu o prețuiești.
— Luc...
Tonul ei jucăuș împletit cu mâinile ei delicate ce îmi deschid fiecare nasture al cămășii, nu mă ajută deloc. Trebuie să mă concentrez, altfel voi da în bară. Chiar nu îmi doresc să arăt ca un papă-lapte în fața femeii mele. Am așteptat, am alergat, am căutat și într-un final am găsit cheia spre inima ei. Acum nimeni și nimic nu ne va putea despărți.
— Domnișoară Smith, nu mă ajutați deloc!
Continuă tu tot așa și îți voi oferi o cerere în căsătorie de neuitat, direct în boxeri. Prohabul meu sigur va ceda din cauza luptei ce se dă înăuntrul meu. Femeia de lângă mine îmi este și Rai, îmi este și Iad. O ador în ambele ipostaze, fiind tot ea. Allison nu s-a arătat niciodată în fața mea, sau a altor persoane, ca o femeie rănită, ce se lupta în fiecare noapte cu demonii interiori ce i-au invadat mintea și sufletul după aceea seară. A reușit să mă iert, să-mi fie alături și mai presus de toate să se îndrăgostească de mine.
— Luc, cred că am așteptat destul! Știu, știu că îți este teamă să nu mă rănești. Și dacă o vei face, dragul meu, vom reuși să trecem împreună.
— Iubito, am uitat ce avea de zis. Uite ce îmi faci!
Mă simt ca un adolescent în călduri, care și-a uitat discursul în dulapul de pe coridorul liceului.
— Luc, eu plec! Nu știu ce este cu tine, dar ești cu gândul în altă parte. În noaptea asta voi dormi cu Evelyn.
— Iubita mea, mă gândeam, îi cuprind talia de viespe, depunând care un sărut pe fiecare obraz, înainte de a cădea în fața ei în genunchi. Scot din buzunarul pantalonilor o cutiuță roșie de catifea în care se afla inelul cu diamant al mamei, sub forma unei lacrimi.
Allison Smith, viitoare Johson vrei să fii soția mea?
O văd cum privește cutiuța cu teamă minute în șir, până vocea ei caldă sparge liniștea ce se lăsase în dormitor.
— Da, Luc! Da, da, da! De o sută și una de ori!
O ridic de la sol în brațe și o învârt de două-trei ori în aer, apoi o las jos, sărutându-i buzele roșii ca focul. Ne privim tăcuți în ochii, lacrimile noastre, spunând totul. Nu credeam vreodată că va veni ziua ca marele Luc Johson să cadă în mrejele unei femei și să nu-și mai dorească să se elibereze de ele.
— Te iubesc, necioplitul meu!
— Te iubesc, blondi! Au existat atât de multe păreri, dar eu am ținut cont doar de una singură, ce mi-a dictat inima.
Sunt nebun după tine!
Am trecut prin multe împreună, dar m-am putut baza mereu pe tine.
Încă mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu ne-am fi cunoscut?
Poate fiecare an petrecut împreună de acum încolo va reprezenta răspunsul la întrebarea mea.
Până atunci ...
Doar iubește-mă!
— Paharul tău de șampanie, iubito!
În întind un pahar de șampanie, aceasta fiind preferata ei. Noroc că a fost uitată de Mark, eu preferând doar Scotch-ul.
— Ce sărbătorim? Întreabă printre sărutări
— Chiar nu avem ce? Iubito, fiecare zi e o sărbătoare, de când ai intrat în viața mea.
Pentru zilele ce au trecut, pentru momentele când eram doar doi necunoscuți, ce căutau iubirea în lucruri mici și neînsemnate. Pentru două suflete chinuite ce s-au regăsit după lungi căutări, prin lumea nemărginită. Pentru două inimi ce bat de azi înainte în tandem, pompând doar iubire și iertare. Pentru noi, Allison și Luc Smith. Știu ca drumul nu va fi lin, dar știu ca te iubesc. Chiar ești pregătită sa te măriți cu mine?
— Da! Da! Te câte ori mă vei întreba ca să fi sigur că răspunsul e Da?
— Tot restul vieții mele.
Ea e tot ce am nevoie.
Doar ea.
Pentru totdeauna.
— Allison? Știi ceva?
O văd cum stă pe gânduri și o las să mai fiarbă în propria oală. Îmi place la nebunie să o privesc. În orice ipostază.
— Te voi iubi până la sfârșitul lumii!