Floare Albastra

Capitolul 3

          Următoarea zi amândoi se întâlniră la ora 11 așa cum plănuiseră. In drum spre fântână și-au luat si niste covrigi deoarece puteau :). Ajunsera la fântână. Nu știau de unde sa înceapă. Dar după aia își amintiră ce scria in bilet: sa faca 3 pasi spre nord. Așa si făcură. Când făcură trei pasi spre nord găsiră un x scris pe jos cu creta. Se întrebară ce e cu el. Au încercat sa găsească o solutie la ce ar putea însemna acel x si in timp ce căutau prin împrejurimi au găsit o trapa mica care era aproape invizibila. Probabil de aceea nu o văzuse nimeni pana acum. Era putina lume lângă fântână spre deloc așa ca și-au făcut curaj si au ridicat trapa. Nu le venea sa creadă ce găsiseră acolo. Erau niste scări care coborau intr-ul hol întunecat. Și-au luat inima in dinți si au coborât cu mari eforturi deoarece trapa era foarte mica si îngustă.

          Era deja 12 si jumătate deoarece Annabelle a trebuit sa stea vreo 10 minute sa il convingă pe Chris sa o însoțească in holul intunecat. Pana la urma a reușit mituindu-l. Annabelle i-a promis ca ii va face o pizza cu de toate deoarece lui Chris ii placea foarte mult mâncarea gătită de Annabelle.

          Coborara. Era un loc așa de întunecat si de straniu încât nici lui Batman nu i-ar fi plăcut sa stea acolo. Bine ca aveau o lanterna la ei. Trebuiau sa meargă ca niste șobolani ca sa nu dea cu capul de tavanul holului.

          Tot holul era plin de tablouri misterioase cu diferite portrete cu oameni care păreau sa fi fost importanți candva.

          - Da ce lung este holul asta, se planse Chris. Nu ar fi mai bine sa ne întoarcem? Sigur o sa găsim o usa care nu se deschide. Adică așa se întâmpla in filme, spuse Chris schițând un rânjet pe fata.
          - Vrei sa te dai bătut chiar acum? Nu putem face asta, protesta Annabelle. Nu îți mai dau pizza, rase Annabelle.

          Dar dintr-o data se opri deoarece văzu prinsa in rama unui tablou o hârtiuță. Annabelle a luat-o si a simțit ca este ceva in ea. Pe bilet scria: "Ști unde trebuie sa o folosești, cu drag Andrew." Iar in bilețel era o cheie ruginita.

          - Ce spuneai de o ușă care este închisă? rase Annabelle.

          Au plecat mai departe. După un lung drum au ajuns in sfârșit in fata unei uși. Au deschis-o cu cheia ruginita plina de ani si curioși au deschis încet ușă. Ce aveau sa găsească acolo avea sa le schimbe viață. In spatele ușii de lemn putrezit de veacuri au găsit o oglinda in care imaginea lor se reflecta. Dar nu cum ar trebui. Ci ca si cum ei ar fi intr-o pădure plina de creaturi ale nopții care așteaptă sa îți facă felul. Când s-au uitat in spate era același hol prin care veniseră, cu aceleași tablouri si cu aceleași pânze de păianjeni. S-au uitat din nou in oglinda iar acum erau intr-o lume plina de castele miedevale. S-au uitat din nou in spate. Același hol anost ca întotdeauna. Pentru a treia oara s-au uitat in oglinda si și-au văzut părinții. Annabelle speriata a vrut sa atingă oglinda dar Chris a vrut sa o oprească spunandu-i ca e o capcana. Dar era prea târziu. Annabelle deja atinsese oglinda si Chris la fel. Dintr-o data intraseră in oglinda. Pur si simplu. S-au găsit in pădurea întunecată pe care au vazut-o prima oara in oglinda. Copiii ,speriați, s-au uitat in jur după o oglinda pentru a putea sa se intoarca înapoi. Dar din păcate nu văzură nici una.

          Cine știe ce avea sa ii aștepte pe cei doi aventurieri.